Jurnalul Annei Frank
Era o tanara scriitoare minunata. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei... Ardoarea, spiritul care o anima - mereu activ, punand mereu lucrurile in miscare... E ca o surioara pasionala a lui Kafka, este fetita lui pierduta. - Philip Roth
Traducere din neerlandeza de Gheorghe Nicolaescu.
"DUMINICA, 13 DECEMBRIE 1942
Draga Kitty,
M-am instalat confortabil in biroul din fata si ma uit afara prin deschizatura dintre draperiile grele. Este semiintuneric aici, insa am destula lumina ca sa-ti scriu.
E un spectacol amuzant sa vad cum merg oamenii. Ai zice ca sunt cu totii teribil de grabiti, cat pe ce sa se impiedice de propriile picioare. Biciclistii - imposibil sa-i urmaresc la viteza cu care merg! Nici macar nu pot sa vad ce fel de persoana se afla pe vehicul. Oamenii de-aici din cartier n-au un aer prea atragator, copiii, mai ales, sunt atat de murdari, incat nu-ti vine sa-i apuci nici cu clestele, adevarati copii de mahala, cu muci la nas, iar dialectul lor abia daca-l inteleg.
Ieri dupa-masa, in timp ce Margot si cu mine ne spalam aici, am spus: "Daca i-am pescui cu o undita, unul cate unul, pe toti copiii care trec pe-aici, i-am baga in baie, le-am spala si le-am carpi rufele si-apoi le-am da drumul sa plece, atunci..."
La care ea mi-a raspuns: "Maine ar fi la fel de murdari si jerpeliti ca mai inainte."
Da' ce tot bat eu campii aici? Se mai pot vedea si alte lucruri: masini, vapoare si ploaia. Aud tramvaiul si copiii si ma distrez.
Gandurile ne sunt la fel de putin variate ca si viata. Totul se invarteste ca un carusel, de la evrei la mancare, de la mancare la politica. In paranteza fie spus, ca veni vorba de evrei: ieri, de parca ar fi fost una dintre minunile lumii, am vazut prin draperie doi evrei. A fost o senzatie ciudata, era ca si cum i-as fi tradat pe acei oameni, iar acum ma uitam pe furis la necazul lor.
Chiar vizavi e tras un vas pe care locuieste un marinar impreuna cu nevasta si copiii. Omul are un catelus pe care nu-l stim decat dupa latrat si dupa coada pe care i-o vedem atunci cand alearga de-a lungul balustradei vasului.
Pfui, acum a inceput sa ploua si cei mai multi oameni s-au ascuns sub umbrele. Nu mai vad decat fulgarine si, uneori, partea din spate a vreunui cap cu caciula. De fapt, nici nu mai trebuie sa le vad. Treptat, am ajuns sa le stiu pe dinafara pe femeile astea: umflate de prea multi cartofi, cu un pardesiu rosu sau verde, cu tocurile uzate, cu o poseta pe brat, cu fata ursuza sau blajina, in functie de starea de spirit a sotului lor.
PRP: 54.00 Lei

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
43.20Lei
43.20Lei
54.00 LeiIn stoc

Comanda pana la 14:00:
Descrierea produsului
Era o tanara scriitoare minunata. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei... Ardoarea, spiritul care o anima - mereu activ, punand mereu lucrurile in miscare... E ca o surioara pasionala a lui Kafka, este fetita lui pierduta. - Philip Roth
Traducere din neerlandeza de Gheorghe Nicolaescu.
"DUMINICA, 13 DECEMBRIE 1942
Draga Kitty,
M-am instalat confortabil in biroul din fata si ma uit afara prin deschizatura dintre draperiile grele. Este semiintuneric aici, insa am destula lumina ca sa-ti scriu.
E un spectacol amuzant sa vad cum merg oamenii. Ai zice ca sunt cu totii teribil de grabiti, cat pe ce sa se impiedice de propriile picioare. Biciclistii - imposibil sa-i urmaresc la viteza cu care merg! Nici macar nu pot sa vad ce fel de persoana se afla pe vehicul. Oamenii de-aici din cartier n-au un aer prea atragator, copiii, mai ales, sunt atat de murdari, incat nu-ti vine sa-i apuci nici cu clestele, adevarati copii de mahala, cu muci la nas, iar dialectul lor abia daca-l inteleg.
Ieri dupa-masa, in timp ce Margot si cu mine ne spalam aici, am spus: "Daca i-am pescui cu o undita, unul cate unul, pe toti copiii care trec pe-aici, i-am baga in baie, le-am spala si le-am carpi rufele si-apoi le-am da drumul sa plece, atunci..."
La care ea mi-a raspuns: "Maine ar fi la fel de murdari si jerpeliti ca mai inainte."
Da' ce tot bat eu campii aici? Se mai pot vedea si alte lucruri: masini, vapoare si ploaia. Aud tramvaiul si copiii si ma distrez.
Gandurile ne sunt la fel de putin variate ca si viata. Totul se invarteste ca un carusel, de la evrei la mancare, de la mancare la politica. In paranteza fie spus, ca veni vorba de evrei: ieri, de parca ar fi fost una dintre minunile lumii, am vazut prin draperie doi evrei. A fost o senzatie ciudata, era ca si cum i-as fi tradat pe acei oameni, iar acum ma uitam pe furis la necazul lor.
Chiar vizavi e tras un vas pe care locuieste un marinar impreuna cu nevasta si copiii. Omul are un catelus pe care nu-l stim decat dupa latrat si dupa coada pe care i-o vedem atunci cand alearga de-a lungul balustradei vasului.
Pfui, acum a inceput sa ploua si cei mai multi oameni s-au ascuns sub umbrele. Nu mai vad decat fulgarine si, uneori, partea din spate a vreunui cap cu caciula. De fapt, nici nu mai trebuie sa le vad. Treptat, am ajuns sa le stiu pe dinafara pe femeile astea: umflate de prea multi cartofi, cu un pardesiu rosu sau verde, cu tocurile uzate, cu o poseta pe brat, cu fata ursuza sau blajina, in functie de starea de spirit a sotului lor.
Detaliile produsului