Jean De La Fontaine a trait in perioada anilor 1621 si 1695. El a fost un poet, dramaturg si prozator francez, membru al Academiei Franceze. La Fontaine s-a impus in literatura universala prin fabulele sale, publicate in 12 carti, intre 1668-1694. Fiind inspirat de anticii Esop si Fedru, precum si de traditiile populare, inzestrat cu un talent deosebit, el a depasit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformandu-le in adevarate opere de arta. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franta in timpul absolutismului si a demascat cu mult umor viciile claselor dominante, inclusive pe rege si pe curtenii sai. Eroii din fabulele sale, care apartin lumii necuvantatoarelor sau regnului vegetal, personificand tipuri si caractere, reprezinta diferite aspecte ale vietii sociale franceze. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse in foarte multe limbi, ceea ce a influentat dezvoltarea ulterioara a acestei specii literare, inclusiv a fabulei romanesti.