Camil Petrescu, personalitate complexă a literaturii române, s-a născut la București, la data de 22 aprilie 1894, și a decedat în același oraș la 14 mai 1957. Scriitor, dramaturg, filosof și publicist, Camil Petrescu a fost un inovator al romanului modern românesc și un important reprezentant al intelectualității interbelice.

Formarea sa intelectuală a fost solidă, absolvind Liceul „Gheorghe Lazăr” și urmând apoi cursurile Facultății de Filosofie și Drept din București unde a absolvit magna cum laude în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. A obținut un doctorat în filosofie cu o lucrarea „Modalitatea estetică a teatrului”. Experiența participării la Primul Război Mondial a avut un impact profund asupra sa, influențându-i opera și perspectiva asupra existenței. A fost rănit și considerat mort, eveniment care i-a marcat viața și creația. În urma unui bombardament Camil  Petrescu și-a pierdut auzul la o ureche,  iar infirmitatea îl va marca întreaga viață:  „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. (…) Sunt exclus de la toate posibilităţile vieţii. Ca să merg pe stradă, trebuie să cheltuiesc un capital de energie şi de atenţie cu care alţii pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în şoaptă» eu rămân vecinic absent”. (Jurnal)

Camil Petrescu a debutat în literatură cu poezii, dar s-a remarcat mai ales prin romanele sale psihologice și dramatice, caracterizate de introspecție, analiză lucidă și problematizarea conceptelor de iubire, onoare și cunoaștere. Stilul său se distinge prin acuratețe, rigoare și tendința de a explora complexitatea psihicului uman.

Printre cele mai notabile opere ale sale se numără romanele „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, o analiză profundă a trăirilor interioare ale personajului principal, Ștefan Gheorghidiu, și „Patul lui Procust”, un roman complex, cu structură polifonică, ce explorează multiple perspective asupra realității și iubirii. Piesele sale de teatru, precum „Jocul ielelor”, „Suflete tari” și „Act venețian”, sunt recunoscute pentru profunzimea ideilor și forța dramatică. Camil Petrescu a scris și eseuri filosofice, contribuind la dezvoltarea gândirii critice românești.

Opera sa a fost tradusă în diverse limbi, bucurându-se de apreciere internațională. Camil Petrescu rămâne un autor esențial pentru înțelegerea modernității literare românești și a complexității condiției umane. Camil Petrescu a fost distins cu Premiul Național pentru Proză în 1935.
În 1948,  ca recunoaștere a contribuției majore la literatura română, a fost ales membru al Academiei Române. 
Opera lui Camil Petrescu continuă să fascineze și să provoace cititorii, oferind o perspectivă unică asupra iubirii, războiului, condiției intelectualului și a căutării sensului existenței.