Liv Horder are șapte ani și locuiește cu familia sa în partea izolată a insulei. Singura socializare de care are parte micuța Liv sunt conversațiile scurte cu părinții săi, interacțiunile cu animalele gospodăriei și dialogurile pe care le poartă mental cu fratele său geamăn, Carl, decedat în condiții suspecte. Nu merge la școală, dar știe să vâneze și să pună capcane, iar adesea pornește în expediție în toiul nopții cu tatăl său, Jens, pentru a prăda gospodăriile locuitorilor din partea de sud a insulei. Până aici poate fi un scenariu acceptabil, ușor deplasat, dar accesibil. Partea delicioasă apare când aflăm că familia locuiește într-o gospodărie unde se adună tone de gunoaie de care familia refuză să scape, Liv a fost declarată moartă pentru a nu fi nevoită să urmeze cursurile școlii de pe insulă, bunica a fost ucisă în Ajun de Crăciun de către Jens, mama – Maria, este de ceva vreme imobilizată la pat din cauza proporțiilor uriașe pe care le-a căpătat în urma mâncatului compulsiv de care suferă, iar bebelușul născut mort recent, zace eviscerat și conservat în rășină, în adăpostul unde doarme copila, pentru a-i ține companie.

O carte desăvârșită din punctul meu de vedere. O carte în care thriller-ul, suspansul, drama și elementele psihologice se întrepătrund atât de bine încât rezultatul final este unul complex, de efect și capabil să își lase amprenta.