Prima carte din seria Stillhouse Lake

Gina Royal este aparent definitia banalitatii: o gospodina timida din Midwest, cu o casnicie fericita si doi copii adorabili. Dar cand un accident de masina dezvaluie viata secreta de criminal in serie a sotului ei, este nevoita sa se reinventeze ca Gwen Proctor, mama luptatoare care ar face orice pentru a-si apara copiii. 

Cu fostul sot acum in inchisoare, Gwen si-a gasit intr-un final refugiu intr-o casa noua din indepartatul Stillhouse Lake. Desi mai este inca o tinta pentru hartuitorii de pe internet, care sunt convinsi ca a avut un amestec in crimele sotului, ea indrazneste sa creada ca si-ar putea creste fiul si fiica in liniste si siguranta. 

Dar chiar pe cand incepe sa se simta bine in pielea noii ei identitati, un cadavru apare plutind pe apele lacului si Gwen incepe sa primeasca scrisori de la o adresa pe care o cunoaste foarte bine. Gwen Proctor va trebui sa-si adune prietenii cat mai aproape si sa-si tina dusmanii sub control, pentru a evita ca identitatea ei reala sa fie dezvaluita – altfel, isi va vedea copiii devenind victimele unui criminal sadic care gaseste placere in a o chinui. 

Un lucru insa e sigur: a invatat cum sa se lupte cu raul. Si nu se va da in laturi de la nimic.

- Felul in care s-a nascut. Leziunile pe creier. Cum a crescut. Cacat, cei mai rai dintre ei nu au nici macar o scuza. 

A spus ei, nu tu sau voi. Ma intreb daca a fost o alegere constienta de cuvinte. 

- De ce nu-mi spui tu ce l-a facut pe Melvin sa devina asa, din moment ce ai o privire mai avizata?

- Nu am nicio idee, spun si sunt sincera. Parintii lui erau oameni incantatori. Nu i-am intalnit prea des si pareau destul de vulnerabili. Daca ma gandesc acum, poate ca se temeau de el. Nu mi-am dat seama de asta inainte ca ei sa moara.

- Atunci ce te face pe tine sa omori fete in felul acesta? 

Scot un suspin. 

- Inspectore. M-am maritat cu un monstru si am fost indeajuns de proasta ca sa nu-mi dau seama de ceea ce era. E singura mea greseala. Nu eu am savarsit crima asta. Timp de patru ore, ne invartim in jurul cozii. Nu cer un avocat, desi imi trece prin minte. Calitatea serviciilor in Norton nu e mare chestie, asa ca nu merita efortul. Prefer sa tin cu dintii de adevar. Cu toate abilitatile lui, inspectorul Prester nu ma poate convinge sa spun o minciuna si sa ma acuz singura de ceva ce nu am facut. Poate ca ar fi reusit s-o intimideze pe Gina Royal pe vremuri, dar acum am experienta cu interogatoriile. Stie asta. Nu are nimic concret impotriva mea. A primit un telefon anonim care ma implica, si asta ar putea veni din partea unui trol care mi-a descoperit identitatea, sau din partea cuiva pe care fostul meu 1-a platit ca sa agite apele. Totusi, instinctele politistului sunt bune. Nu e un accident ca sarmana fata a fost macelarita intr-un mod atat de familiar si a fost aruncata in lacul de langa casa mea. 

Cineva ne trimite un mesaj. 

Trebuie sa fie Mel."