Fragment din cartea: "Cutia cu nasturi" de Rodica Ojog-Brasoveanu:

"- Dora, nu mai putem continua asa. Eu, unul, in orice caz nu mai pot.
Femeia zambi:
- Oare de cate milioane de ori, in mii si mii de ani, s-a rostit fraza asta?
- Nu stiu si nici nu-mi pasa. Stiu doar ca pe mine clandestinitatea ma ucide.
Dora il prinse de barbie si pentru cateva clipe ochi in ochi, privirile li se inecara. Pe chipul lui Dinu, bucaliu si jovial de "baiat dulce", acum crispat, expresia de nefericire parea si mai dureroasa.
Se refugiasera langa zidul de la capatul gradinii. Din vila vecina razbateau zgomote specifice: duminica unor bucuresteni petrecuta la tara. Clinchet de vesela, un tranzistor deschis non-stop, susurul unui furtun, glasuri vesele apostrofandu-se cu intentii spirituale urmate de hohote de ras, nemotivate pentru un strain care i-ar fi ascultat din spatele gardului.
"In materie de glume nesarate, femeile sunt campioane, ii trecu Dorei prin minte, dar tot nu renunta."
Isi simtea inima grea, iar contrastul cu gradina radioasa - tot tacamul: flori, arome, mult verde stralucitor, gaze, soare filtrat de ramurile copacilor, pasarele harnice de gura, pana si un norisor ca un bulgare de zahar pe bat zvarlit de o pensula cuminte pe un cer acuarelat - o facea si mai nefericita.
Dinu se apleca si-i saruta mainile, ramanand cu capul in poalele de matase. Dora ii trecu degetele prin parul castaniu, matasos ca al unui copil.
- Dora, e prima oara cand iubesc, si isi salta capul parca surprins de propria descoperire.
- Asa spunem totdeauna.
- Jur!
- De ce te-ai insurat ?
Pe chipul barbatului se ivi o schima de iritare.
- E o poveste complicata... Avem atat de putin timp la dispozitie.
O lua pe dupa umeri. Dora i se cuibari la piept cu un suspin. O durea inima de fericire.
- Trebuie sa inteleg ca n-ai iubit-o pe Gigeta.
- Nu ma obliga sa fiu mitocan. Nu conteaza...
Dora rupse o frunza de iedera si o duse la buze. Rosti ganditoare:
- Pentru mine situatia e mai dificila. Cat as fi de ingrata, nu-i pot reprosa nimic lui Nelu. E barbatul pe care-l cunosti... Aproape desavarsit.
Nu-si ispravi gandul. Dinu primi lovitura in plin. In general fire blanda, constructie fericita multumit cu el insusi, nu cunoscuse invidia pana a se fi indragostit de Dora. Dar era prea modest, avea prea mult bun-simt ca sa nu-si dea seama ca Nelu, un barbat stralucitor, ii era superior din toate punctele de vedere. Stranse degetele Dorei, asigurandu-se stangaci:
- Dar ma iubesti pe mine..."