Un vizitator intra intr-un magazin de antichitati, lasa un aparat-capcana si se face nevazut. Politia afla pericolul, numai ca unul dintre angajati ia casetofonul la petrecerea de Anul Nou. Autoritatile au cateva ore sa descopere bomba. Incepe o cursa nebuna pentru viata. Misiunea trebuie sa aiba succes. Cum se sfarseste goana pentru viata?

Fragment din cartea "O bomba pentru Revelion" de Rodica Ojog-Brasoveanu:

"- Fata din fotografie nu-i genul de minora care-si pierde somnul de dragul lui Little Teddy. E prea serioasa, prea sfioasa, prea stangace ca sa mi-o imaginez oftand pe sub ferestrele vedetei. Sa vedeti pustoaicele care ii atin cararile! Am sa va dau un exemplu. S-a oprit una pe strada si i-a cerut imperativ sa scoata tigara din gura ca sa-l sarute. Simplu ca buna ziua!
- Foarte simplu, suspina colonelul.
Prin fata ochilor i se perindau imagini recente, invitatii lui fiu-sau, prietenele lui Mosoianu, tinerii care se zbuciumau la casa de cultura si se simti dintr-odata ingrozitor de batran. Sobrietatea si decenta, respectul sacrosanct fata de varstnici, vorba chibzuita si cumpatata, deprinse cu cincizeci de ani in urma intr-un sat ardelenesc, ii atarnau pietre de moara. "Sunt ceea ce se cheama un depasit", isi spuse Danet. Pentru locotenentul Azimioara, gras si palid, ciudateniile speciei umane nu mai constituiau de mult surprize. Cunoscuse indivizi care colectioneaza de-o viata cuie strambe, cu cat sunt mai complicat sucite cu atat mai abitir le creste valoarea, batrane care isi leaga motanul cu o franghie de gat si-l scot la plimbare prin Cismigiu, femei amatoare de chefuri zilnice, prelungite la carciumioara din cartier, intalnirea cu sora lui Gogan, insa, avea sa si-o introduca in inventar, pentru a o relata amicilor in noptile lungi de iarna, la gura sobei, cand se istorisesc povesti care iti ingheata sangele in vine. Sunase la usa Coraliei Gogan nici prea insistent, nici prea timid si asteptase cuminte zgomotul familiar al cheii rasucite in broasca, dupa un prealabil consult prin vizor, eventual o voce rastita care sa-l intrebe cine e si de ce nu-si vede dracului de treaba macar de Revelion, sau tropaitul unor pasi grabiti pe scara de serviciu. Nimic din toate astea. Usa se deschisese larg, o aratare ciudata, un schelet in salvari si voaluri ii facuse semn sa intre, apoi isi vazuse de treaba ignorandu-l total, ca si cum Azimioara ar fi fost un amic de-al casei, iesit sa cumpere ziarul sau un bilet la loto pentru ultima tragere a anului. 
Era, de fapt, o femeie. O femeie de varsta incerta, cu fata pamantie si cearcane lungi, pronuntate. Parul rosu-aprins ii incendia grumazul sarac. Locotenentul, obisnuit cu mesele consistente, isi zise ca domnisoara Coralia Gogan si-a propus sa moara de inanitie - in loc de brate avea doua lujere, trupul vizibil desenat sub voaluri parea mumificat.
Purta salvari albi dintr-o panza diafana, un soi de bluza-chimono, legata sub bust, sutien de cadana batut in perle. Se intinsese pe divan, facand totala abstractie de prezenta lui Azimioara.
Senzatia de ireal o accentua pronuntat ambianta. Odaia era incarcata excesiv de mobile si obiecte a caror utilitate nu o putea stabili: masute joase arabesti, incrustate cu sidef, doua otomane sufocate de pernute, sabii turcesti incrucisate deasupra unui scut, un bumerang, o sulita de papuas, o sarbacana - teribila teava de suflat sageti otravite a aborigenilor de pe malurile fluviului Orinoco, nuci de cocos infatisand chipuri ingrozite. O singura veioza, cu abajurul complicat, filtra discret lumina la nivelul parchetului. Biblioteca ocupa peretii in intregime. Se aflau, apreciate estimativ, vreo cinci mii de volume, majoritatea in limba franceza. Stupefiat, locotenentul descifra cateva titluri: Istoria religiilor, Confucius - Buda - Mahomed, Metafizica primara, Marii profeti ai omenirii, Initiatii... Literele de pe copertele cartilor, care incadrau pe doua rafturi fereastra, incrucisara definitiv ochii lui Azimioara. Erau, nu incapea niciun dubiu, in limba japoneza...
Locotenentul isi aminti ca singurul cuvant nipon invatat de damboviteni pe vremea cand rula filmul Samuraiul era Ho! Suporterii echipelor de fotbal il completasera cu altele doua, la fel de suave: La oase!
Cadana-enciclopedie asculta tragand dintr-un porttigaret din chihlimbar, lung si subtire, vechi melodii rusesti, in care intervenea des corul. Rosti fara sa-l priveasca:
- Bea ceva.
Azimioara depasi eroic surpriza. Isi drese glasul:
- Am sentimentul ca nici nu stiti cine sunt.
- Vorbesti mult."