Oare va putea sa-i redea zambetul?

 

Azalee nu se intoarce in Charleston, orasul ei natal, cu draga inima. Cu cativa ani in urma, a ales sa plece pentru a se indeparta pe cat posibil de cei care i-au facut rau. Mama ei tocmai a murit, iar ea trebuie sa se ocupe de casa si de mostenire. Revine asadar in caminul familiei, cu speranta ca va fi doar pentru scurta vreme. Insa curand il intalneste pe Eden, noul ei vecin. Simpatic, amuzant, diferit de barbatii pe care i-a cunoscut pana acum, el ii inspira dorinta de a se schimba, ba chiar de a ceda farmecului sau. De a fi din nou fericita. Dar asta inseamna sa ramana in Charleston. Poate Azalee sa se desparta de trecut, sa uite tot ce s-a petrecut aici?

 

Am explorat tematici care ma preocupa. Am fost o adolescenta care nu se simtea bine in pielea ei, care nu era foarte sociabila. Scrisul a fost eliberator, terapeutic, iar oamenii s-au identificat cu mesajele pe care le transmit personajele mele. Acum, ca am dobandit o voce, incerc sa nu o irosesc. - Morgane Moncomble

Morgane Moncomble s-a impus in cativa ani ca papesa a genului romance cu povesti apreciate de cei intre 15 si 30 de ani, care vorbesc despre relatii amoroase si teme actuale precum hartuirea, diversitatea... In Franta, e regina domeniului romance. - Le Parisien

 

Nu degeaba e autoarea numarul 1 a genului new romance in Franta. Un succes mondial care abia incepe. - Version Femina

Traducere din limba franceza de Alunita Voiculescu.
 

O iau ca pe o promisiune. Nu va canta in seara asta, dar o va face intr-o buna zi, sunt sigur de asta.

Dupa aceea, ne facem de lucru in timpul ramas ina-inte ca ea sa intre in tura la Royal American. Ne uitam la primele episoade din Shameless si le criticam impreuna, in intunericul relaxant al sufrageriei. Azalee il adora pe Frank, tatal alcoolic si drogat, si se plange incontinuu de "boul asta de Lip!".

Eu ma uit de fapt la ea. Vecina mea imi povesteste ca nu se uita prea mult la televizor, dar ca are o slabiciune pentru seriale. The Walking Dead, Hannibal, Breaking Bad, American Horror Story... Doar chestii cu psihopati. Adorabil!

La ora 16, o conduc cu masina la bar, dar nu inainte de a o intreba daca e sigura ca vrea sa lucreze in seara asta. Ma asigura ca da, sarutandu-ma in mod neasteptat pe obraz.
- Nu ma lua drept o pasare ranita, Eden Weiss! Nu acum, cand incep sa te plac. 

Zambesc. E o prostie, nu-i asa? Si totusi e de inteles. Azalee nu place pe toata lumea. Ii plac doar cateva persoane. Nu-i place de toti din jur, dar de mine ii place. Pe mine, da, ma place.

Asa ca mi se pare perfect firesc sa ma intorc sa o iau de la bar la doua dimineata si sa terminam impreuna primul sezon din Shameless la mine pe canapea. Sunt cum nu se poate mai fericit cand se intinde alaturi de mine, isi indoaie picioarele si-si sprijina capul pe genunchii mei.

Ma simt in largul meu cat sa ma joc cu suvite din parul ei. Mie imi place sa ma mangaie cineva pe par, asa ca-mi inchipui ca si lui Azalee ii place. Pare o prostie. Azalee mai apuca doar sa ma anunte ca nu stie sa fluiere, dupa care adoarme.

Sforaie usor si descopar cu oroare ca mi se pare adorabil. Oftez si murmur in barba:
- Dumnezeule, ce-o sa-mi faci tu mie...

Acum o luna, inca n-o cunosteam pe Azalee.

Azi, am impresia ca o cunosc dintotdeauna si totusi ramane un veritabil mister. De parca sufletul meu i-ar cunoaste sufletul si asta e perfect de ajuns."