Mareata elvetiana
O carte incredibila... N-am putut s-o las din mana. - Jodie Comer
Traducere din limba engleza de Elena Marcu.
"Greta a ascultat noua sedinta fara s-o transcrie, de parca ar fi fost un podcast sau un interviu la radio. Vocea Maretei Elvetiene se revarsa din boxe, linistind-o pe Greta in timp ce repara ferestrele cu banda adeziva. Era o zi senina si calda. Greta se simtea optimista fara motiv. Poate ca iarna avea sa fie blanda. Poate ca ferestrele, ferestrele originale ale casei, vechi de peste 280 de ani, aveau sa tina frigul la distanta. Era un miracol ca inca se deschideau si se inchideau. Geamurile, facute din sticla ca pe vremuri, la fel de puternice ca personalitatea Maretei Elvetiene, nu se sparsesera si nici nu se crapasera cand cazusera, dar lemnul din tocuri putrezea. Banda adeziva, cat mai multa banda adeziva si asta e tot. Greta a folosit toata rola. Pentru ca banda adeziva era argintie, ferestrele aratau smecher, asa cum arata uneori aparatele dentare la persoana potrivita.
Greta a simtit miros de fum si s-a uitat peste umar. Iat-o pe Sabine, intr-o camasa de noapte victoriana, cu pete de cafea pe piept. Parul ei, de obicei prins intr-un coc lejer, i se incalcea pe umeri.
- Oamenii mai folosesc "smecher"? Ca sinonim pentru cool? a intrebat Greta.
- Asculti NPR?
- Nu.
- A cui e vocea?
- Nu cred ca o cunosti.
- Vorbeste serios? Asa de grav?
- Grav ca un infarct.
Sabine a suflat fumul spre tavan. Greta era pregatita sa lase totul si sa scoata boxele din priza. Din fericire, sedinta s-a incheiat abrupt.
- De fapt, vocea ei imi aminteste de... metal. De un metal lichid, a spus Sabine.
- E elvetiana, i-a explicat Greta. Azi-noapte am dormit in anticamera si s-ar putea ca de-acum incolo sa dorm mereu in anticamera, dar ai cumva vreo oala de noapte?
- Sigur, a spus Sabine relaxata, de parca i-ar fi cerut o patura in plus. E una chiar acolo, a zis si a aratat catre biblioteca goala care, dintr-un motiv sau altul, ii amintea Gretei de Calaretul fara Cap.
Pe un raft era un cantar vechi, stricat. Pe un altul, o ceasca de ceai uriasa.
- Sa fac pipi in ceasca aia? Pare scumpa.
- O fi. Chiar e o oala de noapte, din secolul al XIX-lea."
Descrierea produsului
O carte incredibila... N-am putut s-o las din mana. - Jodie Comer
Traducere din limba engleza de Elena Marcu.
"Greta a ascultat noua sedinta fara s-o transcrie, de parca ar fi fost un podcast sau un interviu la radio. Vocea Maretei Elvetiene se revarsa din boxe, linistind-o pe Greta in timp ce repara ferestrele cu banda adeziva. Era o zi senina si calda. Greta se simtea optimista fara motiv. Poate ca iarna avea sa fie blanda. Poate ca ferestrele, ferestrele originale ale casei, vechi de peste 280 de ani, aveau sa tina frigul la distanta. Era un miracol ca inca se deschideau si se inchideau. Geamurile, facute din sticla ca pe vremuri, la fel de puternice ca personalitatea Maretei Elvetiene, nu se sparsesera si nici nu se crapasera cand cazusera, dar lemnul din tocuri putrezea. Banda adeziva, cat mai multa banda adeziva si asta e tot. Greta a folosit toata rola. Pentru ca banda adeziva era argintie, ferestrele aratau smecher, asa cum arata uneori aparatele dentare la persoana potrivita.
Greta a simtit miros de fum si s-a uitat peste umar. Iat-o pe Sabine, intr-o camasa de noapte victoriana, cu pete de cafea pe piept. Parul ei, de obicei prins intr-un coc lejer, i se incalcea pe umeri.
- Oamenii mai folosesc "smecher"? Ca sinonim pentru cool? a intrebat Greta.
- Asculti NPR?
- Nu.
- A cui e vocea?
- Nu cred ca o cunosti.
- Vorbeste serios? Asa de grav?
- Grav ca un infarct.
Sabine a suflat fumul spre tavan. Greta era pregatita sa lase totul si sa scoata boxele din priza. Din fericire, sedinta s-a incheiat abrupt.
- De fapt, vocea ei imi aminteste de... metal. De un metal lichid, a spus Sabine.
- E elvetiana, i-a explicat Greta. Azi-noapte am dormit in anticamera si s-ar putea ca de-acum incolo sa dorm mereu in anticamera, dar ai cumva vreo oala de noapte?
- Sigur, a spus Sabine relaxata, de parca i-ar fi cerut o patura in plus. E una chiar acolo, a zis si a aratat catre biblioteca goala care, dintr-un motiv sau altul, ii amintea Gretei de Calaretul fara Cap.
Pe un raft era un cantar vechi, stricat. Pe un altul, o ceasca de ceai uriasa.
- Sa fac pipi in ceasca aia? Pare scumpa.
- O fi. Chiar e o oala de noapte, din secolul al XIX-lea."
Detaliile produsului