Pana cand m-a cunoscut de Julian Barnes este o poveste captivanta si complexa despre iubire, posesivitate si obsesie, scrisa remarcabil si cu o perspectiva profunda asupra relatiilor umane.

 

Autorul ne introduce subtil si emotional in mintea unui barbat, care se lupta cu fantasmele din trecutul sotiei sale si cu propriile sale temeri si neincrederi. Graham, un profesor universitar excentric, descopera ca sotia sa a avut un inflacarat trecut amoros, incepe sa caute indicii si sa investigheze fiecare detaliu din viata ei anterioara. Pe masura ce povestea se desfasoara, suntem martorii transformarii lui Graham intr-un barbat gelos si paranoic, care isi imagineaza diverse scenarii si aventuri. El devine din ce in ce mai disperat sa afle adevarul despre trecutul sotiei sale, si face tot posibilul sa o controleze si sa o manipuleze. Barnes ne ofera o perspectiva asupra implicatiilor negative ale unei astfel de mentalitati. Analizeaza profund psihologia personajului principal, abordand abil intrebari despre identitate, intimitate si incredere.

"Italia iesi din discutie de la bun inceput: era brazdata de pasii indragostitilor, ca niste urme de camile intr-un desert unde vantul nu batea niciodata. Germania si Spania intrara in calcul mai mult de forma. Existau unele tari - Portugalia, Belgia, tarile scandinave - care erau suta la suta sigure; desi unul dintre motivele acestei sigurante era, bineinteles, faptul ca din capul locului Ann nu dorise sa le vada. Prin urmare, aceasta "siguranta“ era la randul ei primejdioasa. Oricat de las tindea sa fie Graham, ideea de a fi terorizat la Helsinki timp de doua saptamani de prezentele absente ale lui Benny, Chris, Layman si altii ca ei nu-l atragea deloc. Se inchipui intr-una din tarile extreme, infofolit in hanorac ca sa se apere de frig si sorbind un pahar de lichior din copita de capra; n-ar fi avut de facut nimic altceva decat sa se gandeasca mahmur la jigodiile destinse si bronzate care-l facusera sa ajunga acolo si care chiar acum se plimbau agale pe Via Veneto si isi bateau joc de el.

Franta era semipericuloasa. Parisul iesea din discutie; Loara la fel; sudul de asemenea. Ma rog, nu tot sudul: doar portiunile sic unde falezele curbate fusesera inlocuite de terase curbate pe care se aflau apartamente, portiunile din Nisa si Cannes unde, dupa mintea lui Graham, Ann se purtase... asa cum s-ar fi purtat orice alta fata. Dar bineinteles ca exista si sudul "adevarat“, unde nu fusese niciunul din ei si nici armasarii aia sclifositi care sunau mereu la Londra ca sa intrebe cum le mergeau investitiile. Sudul adevarat - iata un loc sigur. 

Mersera cu avionul pana la Toulouse, inchiriara o masina, se orientara spre Canal de Midi si se indreptara spre sud-est, catre Carcassonne, nu dintr-un motiv anume, ci pur si simplu fiindca era singurul drum pentru care li se ofereau indicatii rutiere la iesirea din oras. Urcara pana aproape de jumatatea meterezelor, cand o remarca a lui Ann il facu pe Graham s-o informeze ca aveau de-a face doar cu munca de restaurare a lui Viollet-le-Duc, dar asta nu-i strica buna dispozitie. Ann era hotarata, atat cat se putea, sa-si savureze vacanta. Lui: ii displacu intens Carcassonne - fara indoiala, din motive legate de integritate istorica, ii explica el pe jumatate in gluma lui Ann -, dar nici asta nu avu vreo importanta. In prima zi de calatorie fusese agitat si teribil de nerabdator sa scape de fascinatia ocrotitoare pe care o trezeau raspunsurile sale in sufletul lui Benny, Chris, Layman si ceilalti; acum, in schimb, dadea impresia ca uitase de ei."