Odata, demult, intr-un regat indepartat... ... o fetita traia fericita la Moscova, impreuna cu familia ei: sora, tatal si mama ei, o femeie cu multe excentricitati, careia ii placea sa istoriseasca povesti si sa colectioneze papusi de portelan. Intr-o noapte de vara insa, totul s-a schimbat, iar din intreaga familie nu au ramas decat fetita si mama ei.

Zece ani mai tarziu, Rosie studiaza la Oxford, are un nume englezesc, un logodnic iubitor si tandru si un viitor promitator, dar tot ceea ce isi doreste e sa inteleaga - si sa ingroape - trecutul. Dupa moartea mamei sale, Rosie revine in Rusia, unde descopera o ravasitoare istorie de familie, ce incepe cu Revolutia Rusa din 1917, trece prin Blocada Leningradului, epurarile lui Stalin si se continua si dincolo de perioadele respective. In centrul acestei tulburatoare saga, se afla Tonia, o tanara nobila, frumoasa ca o papusa de portelan. Faptele ei - precum si iubirea ei pentru un revolutionar idealist - creeaza o poveste ale carei ecouri vor rasuna de-a lungul intregului secol.

 

Scris in stilul marelui roman rusesc... Papusa de portelan este un adevarat triumf, deopotriva dinamic si antrenant... Pana la sfarsit, nimeni nu este cu desavarsire inocent si nimeni nu iese nevatamat din aceasta poveste de dragoste plina de tradari si de consecintele profunde ale geloziilor intime, in vremuri de mari tulburari populare. - Melissa Fu

O Casa a spiritelor in stil rusesc si un labirint de mistere si amintiri... un debut magistral. - Ellen Alpsten, autoarea bestsellerului Tarina.

Traducere din limba engleza de Madalina Voicu.

 

- Putin trecut de sase, raspunde Dmitri.
- Femeile sunt predispuse la astfel de stari, spune doctorul. Trebuie sa ai grija de ea, il instruieste doctorul pe Dmitri, cu glas autoritar.
Dmitri ii saruta mana Toniei. Ii simte buzele reci pe piele.
Doctorul ii spune lui Dmitri ca o consulta pe Anastasia inainte sa plece. Se misca la fel de incet ca smoala. Tonia asteapta ca usile sa se inchida in urma celor doi barbati. In sfarsit, e singura. Se da jos din pat. Papucii lipaie pe podea. Nu e timp de facut bagajul, nici de alte pregatiri. Va trebui sa plece asa cum e.
A ales.
Stie ce fel de tata va fi Dmitri. O sa cumpere cel mai scump carucior din oras, o sa comande caciulite si panglici de la Paris, jucarii de lemn facute manual in Germania, sapun de bebelusi din Anglia. Stie pentru ca o rasfata si pe ea in felul asta, ca si cum ar fi o statueta, una pe care trebuie sa o dai jos de pe etajera si sa o stergi de praf, zilnic. La ora ceaiului.
Dar ar putea la fel de bine si sa o scape, in orice moment. Sa o sparga.
Isi strange parul la spate cu o panglica si se infasoara cu cel mai gros sal. Se opreste, asculta, apoi rasuceste manerul usii. O data si inca o data. Salul pare ca se strange in jurul ei si incepe sa transpire. Isi propteste corpul de cadrul usii si trage, apoi impinge. Daca ar fi mai familiarizata cu injuraturile, cele clasice pe care le foloseste Dmitri cand citeste ziarul sau cele mai colorate pe care le rosteste Valentin chiar in prezenta ei, le-ar folosi si ea acum.
In schimb, se prabuseste la podea si isi pune capul intre genunchi.
Usa e incuiata. 

Tonia doarme doar o ora sau doua pe noapte, dar e suficient pentru cosmarurile ei. Cand se trezeste, simte ca se ineaca cu propria saliva. Aprinde o lumanare, vede o pata pe cearsaf si se gandeste disperata ca, gata, asta va fi gramajoara trista a bebelusului ei in devenire, dar pata nu vine dintre coapsele ei. Vine de la brate. In somn, si-a sfasiat pielea cu unghiile. Se intoarce pe o parte si plange, iar cand e din nou pe deplin constienta, s-a facut deja dimineata.
Olenka intra cu o tava si un ziar. Tonia citeste, tulburata, titlurile. Tarul Nicolae al II-lea tocmai a abdicat de la tron. Dinastia Romanovilor, veche de trei sute de ani, a luat sfarsit. Oamenii din Rusia au fost eliberati. Olenka face o plecaciune, tuseste si iese din nou, incuind-o pe Tonia in camera."