Cartea
Familia Monet. Printesa. Partea a II-a face parte din seria
Familia Monet
• Editie canturi colorate (
Sprayed Edges)
Hailie Monet devine constienta ca viata alaturi de cei cinci frati nu este doar luxoasa, ci si periculoasa. Pentru propria protectie, adolescenta trebuie sa respecte reguli stricte, iar un bodyguard o insoteste oriunde merge. Hailie se simte captiva intr-o colivie aurita, dar cand reuseste sa evadeze pentru scurt timp, descopera partea intunecata a libertatii. Intre timp, fratii ei continua s-o antreneze pentru viata reala, si legaturile de familie se consolideaza.
Al treilea volum din seria bestseller
Familia Monet isi surprinde cititorii cu intamplari inedite, pline de suspans, aduce in prim-plan personaje noi, in locatii exotice, continuand spectaculos misterioasa si captivanta poveste a fratilor Monet.
Traducere din limba poloneza de Anca Irina Ionescu.
Fragment din cartea "Familia Monet. Printesa. Partea 2" de Weronika Anna Marczak:
" Racnetul lui Ryder a fost si mai puternic decat inainte si a demonstrat ca atacul meu fusese precis. Imediat am simtit cum greutatea de pe traheea mea se usureaza si am tras o gura de aer atat de mare, incat am tusit ingrozitor. M-am aplecat in fata si m-am sprijinit de volan cu o mana si mi-am pus-o pe piept pe cealalta, incapabila sa ma calmez. Ochii mi s-au umplut de lacrimi.
Cum poate cineva sa simta atat de multa usurare si durere in acelasi timp?
Cateva secunde mai tarziu, m-am intors sa vad in ce stare era adversarul meu. M-am uitat la el pe sub sprancene, respirand inca greu si harait. Stateam pe scaunul lui, sau mai degraba pe genunchii lui. Nu ma azvarlise inca dintr-un motiv simplu: se indoia el insusi de durere.
Extenuata si sleita de puteri, am zambit usor cand am inteles acest lucru. Nu era singurul de aici care dadea lovituri.
Dar, inainte sa plesnesc de mandrie pentru ingeniozitatea mea, a trebuit sa-mi amintesc ca nu castigasem inca nimic si ca victoria ar fi insemnat sa pun mana pe arma de foc. Profitand de slabiciunea temporara a lui Ryder, am plonjat din nou printre scaune.
Am dat peste teava de metal dur si mi-am inclestat bine degetele pe ea in acelasi timp in care Ryder ma tragea de parul deja foarte ciufulit. Am tipat si am aruncat arma departe de mine. A cazut pe patura de sub scaunul pasagerului din fata.
- Da-te jos! a racnit Ryder, iar daca ar fi fost un personaj din desene animate, din gura i s-ar fi rostogolit spuma.
A incercat sa ma dea la o parte si sa se aplece dupa arma, dar eu am sarit prima dupa ea. Acesta a fost momentul in care statura mea mica si subtirica mi-a fost de folos o data in viata.
Am simtit cum Ryder ma trage spre el de fusta uniformei, care imi ajunsese foarte jos in acel moment. Am ignorat asta si m-am concentrat pe obiectul pe care il aveam in sfarsit in maini.
Mi-am incruntat sprancenele pentru o vreme, incercand sa observ aceasta arma si macar sa stabilesc ce tip este, dar in cele din urma i-am scos piedica orbeste. Am reusit perfect.
Din pacate, Ryder nu s-a speriat de sunet ca atare, dar cand mi-am rasucit trunchiul astfel incat sa ma intorc spre el si am tintit, tipul a incremenit pentru o clipa. Apoi a zambit malitios.
- Oricum n-o sa faci nimic, Monet, a spus el cu o voce obosita.
Abia a terminat de rostit aceste cuvinte, ca am tras in geamul lateral, deloc departe de capul lui. In mod deliberat nu i-am bagat glontul in teasta, ci doar am facut zgomot. In geam a aparut o gaura, cu numeroase crapaturi in jurul ei.
Amenintarea mea era clara.
Ia-ti mainile de pe mine, am marait slab, dar ferm.
Ryder, care tresarise la auzul impuscaturii, vizibil surprins, a urmarit cu privirea locul glontului, pe care, din perspectiva mea, il trasesem undeva inspre cerul cenusiu. S-a uitat din nou la mine, de data asta cu ceva mai putina siguranta. Cand m-am miscat nerabdatoare, si-a luat in sfarsit degetele de pe fusta mea.
S-a lasat pe spate in scaun si si-a ridicat mainile nepasator, ca si cum mi-ar fi predat mie controlul situatiei. Am inceput foarte prudent sa ma tarasc inapoi pe scaunul meu, fara sa-mi iau ochii de la el nici macar pentru o fractiune de secunda. Nici macar nu m-am sinchisit sa-mi aranjez fusta, sa-mi netezesc parul sau sa-mi masez maxilarul umflat. Stiam ca nu se terminase.
M-am asezat mai confortabil si mi-am acordat un moment de gandire.
Ryder nu parea incantat de aceasta intorsatura a situatiei, dar si-a ridicat mainile ascultator la inaltimea umerilor. Pieptul ii salta rapid si avea o expresie acra. Probabil ca tot il mai durea. Suferea.
Isi strangea coapsele intr-un mod ciudat, confirmandu-mi astfel ca locul dintre picioare nu este considerat fara motiv un punct slab la barbati."