Roman semi-autobiografic. Personajele operei, adica detinutii condamnati la munca silnica, dar si gardienii lor, impreuna cu figurile poporului rus din fundal, sunt descrise prin evidentierea umanitatii lor ascunse si a sentimentelor celor mai profunde. Autorul are astfel ocazia sa includa in roman reflectii ample asupra conditiei umane, in special in ceea ce priveste sperantele resimtite in momentele de suferinta. Omul condamnat, observa Dostoievski, traieste in asteptarea propriei eliberari, iar aceasta asteptare este cu atat mai insuportabila cu cat se apropie clipa mult ravnita, dar apoi, odata sosita eliberarea, o suferinta este inlocuita cu alta neprevazuta. Si in cele din urma, acesta pare a fi destinul fiintei umane, indiferent de conditia sa sociala.

Traducere din limba rusa de Antoaneta Olteanu.