Podul cu trei arce
Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. In 2005 i s-a acordat primul Man Booker International Prize, in 2009, Premio Principe de Asturias de las Letras si in 2015, Jerusalem Prize. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in peste patruzeci de tari.
Eu, calugarul Gjon, fiul lui Gjorg Ukcama, stiind ca pre limba noastra inca nimic nu s-a scris despre podul de peste Ujana cea Rea, ba chiar continua sa se vorbeasca despre el vrute si nevrute, multime de scorneli si vorbe mincinoase, acum, cand podul a fost deja ispravit si chiar stropit in trei randuri cu sange, la temelie si pe culme, m-am hotarat sa-i astern cronica pe hartie...
In primavara lui 1377, pe malul raului Ujana cea Rea, la debarcaderul plutasului, un necunoscut cade scuturat de convulsii. Semn dumnezeiesc, conchide imediat unul din calatorii martori ai intamplarii. Calugarul Gjon se indoieste de mesajul divin, dar lucrurile sunt de-acum puse in miscare. Contele Gjika, stapanul locului, permite construirea unui pod de piatra, care sa-i "puna capastru" Ujanei. Insa apa nu pare sa-si accepte infrangerea, iar picioarele podului, la care lucreaza constructorii ziua, se surpa noaptea. Sa fie mana celor care administreaza plutele si nu vor sa-si piarda castigurile, sau podul are nevoie, cum spune stravechea balada balcanica, de zidirea unui om intre pietrele sale? Indiferent de raspuns, podul cu trei arce se intemeiaza pe crima. In cronica lui, calugarul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnand "minciuna, adica ceea ce se vede, si adevarul, cel care nu se vede" si deslusind in faptele infricosatoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care ameninta Bizantul si Balcanii.
Podul este o povestire neagra, un semn de rau augur, o amenintare. Profitand de construirea acestui pod, Asia va invada Europa, iar viitorul va invada trecutul. Prin subiecte familiare lumii lui, albanezul Kadare a devenit unul dintre marii scriitori europeni. - Richard Eder
Cartea lui Kadare este o parabola politica de o simplitate inselatoare, o poveste intensa, care aminteste de romanul Asteptandu-i pe barbari al lui J.M. Coetzee. - The New York Times
Podul cu trei arce a fost scris partial in 1976 si definitivat in anul urmator, perioada in care Kadare se afla in purgatoriu - i se retrasese dreptul de a publica. - Eric Faye
Podul cu trei arce arata toata perfidia unui imperiu care stie sa utilizeze vechile legende pentru a impresiona spiritul naiv si superstitios al oamenilor. Pentru Ismail Kadere, Albania este o mica Grecie care ar fi fost invinsa de persi si rupta de originile sale europene si crestine. - Jean-Paul Champseix
Traducere din limba albaneza de Marius Dobrescu.
Fragment de "Podul cu trei arce" de Ismail Kadare:
"Niciodata nu trasesera atatia calatori la Hanul celor doi Robert. De acolo primeam si vestile, cele mai multe, din pacate, foarte vagi.
Seniorii Muzaka respinsesera pentru a treia oara propunerile otomanilor. Cei doi baroni, Gropa si Matranga, dimpotriva, au acceptat vasalitatea. La fel facusera si doi conti sarbi de la granita si un print croat. Despre Nikolle Zaharia si vasalii lui nu se stia inca nimic. Nici despre Kastrioti. Se susotea despre o alianta intre cei mai puternici seniori, marele conte Karl Topia si Balsha II, dar aceasta putea fi mai degraba o dorinta a oamenilor decat un fapt. Problema coroanei la care aspira contele era o piedica aproape de netrecut in calea acestei aliante. Altii se jurau ca Topia ii trimisese solie regelui Ungariei pentru a-i cere sprijinul. Cat despre batranul Balsha, el se refugiase in munti, la fel ca Dukagjinii, si, in afara de asta, era mult prea batran pentru a mai conduce o campanie. Cu toate acestea, unii singuri, altii aliati doi cate doi sau chiar cate trei, majoritatea stapanitorilor albanezi se pregateau de razboi. Contele Stres, seniorul nostru, le-a dat de stire vasalilor si tuturor nobililor sa fie gata de lupta.
Nici un imperiu pana acum nu s-a gandit sa-si puna pe drapel un simbol mai semnificativ. Cand Bizantul si-a ales vulturul, el era intr-adevar mai puternic decat lupoaica Romei, dar uite ca acest tanar imperiu si-a gasit un simbol care se ridica mai sus ca orice pasare pe cer: luna. Si n-are nevoie sa fie pictat precum crucea noastra. Si nici sa fluture brodat pe turnuri de cetate. Ea se ridica singura pe cer in vazul intregii omeniri, fara s-o impiedice nimic. Sensul ei este cat se poate de clar: otomanii vor cuprinde sub puterea lor nu un stat sau doua, ci intreaga lume. Ti se face pielea de gaina cand o vezi, asa rece, cand aurie ca mierea, cand rosie ca sangele. Uneori mi se pare ca de acolo, de sus, ne tulbura mintile inca de pe acum. Iar intr-o zi o sa ne trezim ca somnambulii si o sa ne indreptam spre pieirea noastra.
Aseara, pe cand imi faceam rugaciunea, am inlocuit fara sa vreau cuvintele "sa se faca lumina" din cartea sfanta cu "sa se faca Arberul!", de parca Arberul ar fi fost intre timp destramat...
M-am speriat eu de accasta voce launtrica. Mai tarziu, incercand sa descopar de unde-mi venise, mi-am amintit de feluritele interpretari si previziuni care se faceau acum despre destinul acestei tari... Arberul va fi de multe ori pe buza prapastiei. Ca o stanca ce se rostogoleste va scrasni si va scoate scantei si sange. Ii este destinat sa se destrame si sa renasca de multe ori pana ce va ramane pe fata pamantului o data pentru totdeauna."
PRP: 24.09 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
11.92Lei
11.92Lei
24.09 LeiIn stoc
Estimare livrare luni, 14 octombrie
Descrierea produsului
Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. In 2005 i s-a acordat primul Man Booker International Prize, in 2009, Premio Principe de Asturias de las Letras si in 2015, Jerusalem Prize. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in peste patruzeci de tari.
Eu, calugarul Gjon, fiul lui Gjorg Ukcama, stiind ca pre limba noastra inca nimic nu s-a scris despre podul de peste Ujana cea Rea, ba chiar continua sa se vorbeasca despre el vrute si nevrute, multime de scorneli si vorbe mincinoase, acum, cand podul a fost deja ispravit si chiar stropit in trei randuri cu sange, la temelie si pe culme, m-am hotarat sa-i astern cronica pe hartie...
In primavara lui 1377, pe malul raului Ujana cea Rea, la debarcaderul plutasului, un necunoscut cade scuturat de convulsii. Semn dumnezeiesc, conchide imediat unul din calatorii martori ai intamplarii. Calugarul Gjon se indoieste de mesajul divin, dar lucrurile sunt de-acum puse in miscare. Contele Gjika, stapanul locului, permite construirea unui pod de piatra, care sa-i "puna capastru" Ujanei. Insa apa nu pare sa-si accepte infrangerea, iar picioarele podului, la care lucreaza constructorii ziua, se surpa noaptea. Sa fie mana celor care administreaza plutele si nu vor sa-si piarda castigurile, sau podul are nevoie, cum spune stravechea balada balcanica, de zidirea unui om intre pietrele sale? Indiferent de raspuns, podul cu trei arce se intemeiaza pe crima. In cronica lui, calugarul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnand "minciuna, adica ceea ce se vede, si adevarul, cel care nu se vede" si deslusind in faptele infricosatoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care ameninta Bizantul si Balcanii.
Podul este o povestire neagra, un semn de rau augur, o amenintare. Profitand de construirea acestui pod, Asia va invada Europa, iar viitorul va invada trecutul. Prin subiecte familiare lumii lui, albanezul Kadare a devenit unul dintre marii scriitori europeni. - Richard Eder
Cartea lui Kadare este o parabola politica de o simplitate inselatoare, o poveste intensa, care aminteste de romanul Asteptandu-i pe barbari al lui J.M. Coetzee. - The New York Times
Podul cu trei arce a fost scris partial in 1976 si definitivat in anul urmator, perioada in care Kadare se afla in purgatoriu - i se retrasese dreptul de a publica. - Eric Faye
Podul cu trei arce arata toata perfidia unui imperiu care stie sa utilizeze vechile legende pentru a impresiona spiritul naiv si superstitios al oamenilor. Pentru Ismail Kadere, Albania este o mica Grecie care ar fi fost invinsa de persi si rupta de originile sale europene si crestine. - Jean-Paul Champseix
Traducere din limba albaneza de Marius Dobrescu.
Fragment de "Podul cu trei arce" de Ismail Kadare:
"Niciodata nu trasesera atatia calatori la Hanul celor doi Robert. De acolo primeam si vestile, cele mai multe, din pacate, foarte vagi.
Seniorii Muzaka respinsesera pentru a treia oara propunerile otomanilor. Cei doi baroni, Gropa si Matranga, dimpotriva, au acceptat vasalitatea. La fel facusera si doi conti sarbi de la granita si un print croat. Despre Nikolle Zaharia si vasalii lui nu se stia inca nimic. Nici despre Kastrioti. Se susotea despre o alianta intre cei mai puternici seniori, marele conte Karl Topia si Balsha II, dar aceasta putea fi mai degraba o dorinta a oamenilor decat un fapt. Problema coroanei la care aspira contele era o piedica aproape de netrecut in calea acestei aliante. Altii se jurau ca Topia ii trimisese solie regelui Ungariei pentru a-i cere sprijinul. Cat despre batranul Balsha, el se refugiase in munti, la fel ca Dukagjinii, si, in afara de asta, era mult prea batran pentru a mai conduce o campanie. Cu toate acestea, unii singuri, altii aliati doi cate doi sau chiar cate trei, majoritatea stapanitorilor albanezi se pregateau de razboi. Contele Stres, seniorul nostru, le-a dat de stire vasalilor si tuturor nobililor sa fie gata de lupta.
Nici un imperiu pana acum nu s-a gandit sa-si puna pe drapel un simbol mai semnificativ. Cand Bizantul si-a ales vulturul, el era intr-adevar mai puternic decat lupoaica Romei, dar uite ca acest tanar imperiu si-a gasit un simbol care se ridica mai sus ca orice pasare pe cer: luna. Si n-are nevoie sa fie pictat precum crucea noastra. Si nici sa fluture brodat pe turnuri de cetate. Ea se ridica singura pe cer in vazul intregii omeniri, fara s-o impiedice nimic. Sensul ei este cat se poate de clar: otomanii vor cuprinde sub puterea lor nu un stat sau doua, ci intreaga lume. Ti se face pielea de gaina cand o vezi, asa rece, cand aurie ca mierea, cand rosie ca sangele. Uneori mi se pare ca de acolo, de sus, ne tulbura mintile inca de pe acum. Iar intr-o zi o sa ne trezim ca somnambulii si o sa ne indreptam spre pieirea noastra.
Aseara, pe cand imi faceam rugaciunea, am inlocuit fara sa vreau cuvintele "sa se faca lumina" din cartea sfanta cu "sa se faca Arberul!", de parca Arberul ar fi fost intre timp destramat...
M-am speriat eu de accasta voce launtrica. Mai tarziu, incercand sa descopar de unde-mi venise, mi-am amintit de feluritele interpretari si previziuni care se faceau acum despre destinul acestei tari... Arberul va fi de multe ori pe buza prapastiei. Ca o stanca ce se rostogoleste va scrasni si va scoate scantei si sange. Ii este destinat sa se destrame si sa renasca de multe ori pana ce va ramane pe fata pamantului o data pentru totdeauna."
Detaliile produsului