Cu toate ca nu am reusit sa empatizez (pe cat de mult mi-as fi dorit) cu protagonista Elaine Risley, viata ei este o poveste profunda cu tonalitati triste despre prietenie, feminitate, familie, iubire, razboi, talent si creativitate, despre OM in fata curgerii inevitabile a timpului...

Dorința de a păstra cât mai mult inocența copilăriei, ușurința de a fi fericită fără a ști că ești, acea stare de bine pe care nu o conștientizezi ca atare (și nici n-o prețuiești, doar o trăiești) pentru că nu ai apucat încă să cunoști răul ca să știi că ai pierdut-o. Acea stare de fericire pe care știi că ai avut-o abia după ce ai pierdut-o. În cazul lui Elaine este vorba de timpul îndepărtat al primei copilării, a vieții nomade a familiei sale prin Canada rurală, a unei vieți tot timpul în mers care fugea parcă din fața timpului. Dacă te miști cu viteza luminii, timpul nu se mai scurge la fel de repede, iar dacă ești mereu în mișcare poți fi înaintea timpului, poți scăpa de efectele trecerii sale.

Foarte interesanta actiunea, firele narative se impletesc foarte frumos. Recomand