Copil fiind, am ascultat povestea extraordinara a unui om simplu, plecat dintr-un mic sat transilvanean, situat in Campia Muresului, sa se confrunte cu ororile unui razboi care a dus la prabusirea unui imperiu. Deosebit de inteligent si temerar, dar fara sa faca acte nebunesti, a stiut sa straluceasca prin cinste, altruism si un inalt simt al datoriei. Toata viata mi-am dorit sa astern pe hartie istoria acestui om si a celor cinci ani de abominabile intamplari. Istoria, asa cruda cum este, l-a uitat si l-a acoperit sub colbul vremii. Eu am suflat peste praful timpului si am scos la iveala tulburatoarea lui poveste. Sergentul acesta a trecut prin mari primejdii, a fost ranit grav, decorat de doua ori cu cea mai inalta distinctie militara imperiala, a iubit si chiar a murit. Dar Dumnezeu l-a adus din nou la viata si l-a pus deoparte pentru o lucrare deosebita. A fost primul roman ardelean care a adus pe meleagurile sale neoprotestantismul nascut in America. De la flacaul care pescuia dibaci in apele Muresului sau pastea oile pe Dealul Mierlei, invatand singur limba germana, la ''tanarul meu prieten'', cum il numea maresalul Conrad von Hotzendorf, seful Armatei Imperiale, au trecut doar doi ani. Ce calitati speciale erau oare in acest om de l-au facut sa straluceasca atat de tare? A salvat din prizonierat un nesemnificativ (pe atunci!) ofiter german. Peste ani si ani, acesta avea sa fie cunoscut ca ''Vulpea Desertului'' sau Erwin Rommel, pe numele sau adevarat... Desi a stat la masa cu cei mai puternici oameni ai momentului, valahul a ramas modest, cumpatat, prietenos si retras: un om al lui Dumnezeu! Aceasta este adevarata lui poveste. In memoria bunicului meu. - Sorin Bubau