Cand Pirojok isi vazu fiul umbland anapoda prin bojdeuca sa, cu burta umflata de parca ar fi inghitit o bomba atomica dimpreuna cu manualul de utilizare, simtise dintr-o data cum il ia cu ameteala! Era deja obisnuit cu poznele flacaului - doar nu era prima ocazie cand isi umplea pantecele cu tot ce-i venea la indemana - dar de data asta, ceva chiar nu era in regula! Fi-su mai inghitise si altele de-a lungul vremii. Nu te joci cu un haiduc nazbatios care, pana la 7 anisori, deja isi bagase pe gat un buzdugan, doua topoare si o sabie de cavaler cu tot cu teaca. Dar gemetele care tasneau acum din burta lui, patrunzatoare si stridente, deveneau tot mai ingrijoratoare pentru el. Nesimtirea feciorasului sau nazbatios i se parea dintr-o alta lume, si totusi, in Tara Romaneasca exista un haiduc si mai nataflet! Zefir, caci asa ii spunea bezmeticului, nu era pasionat de carti, de arta sau de poezie. Nu, el iubea doua lucruri in viata: sa scoata ochi din tartacutele tembele si sa manance mamaliga cu jumari! Ai cui ochi ii smulgea, ma intrebati? Ai vrajmasilor sai bineinteles! Jumarile trebuiau prajite in lacrimile lor, iar ochii - ah, ochii! - cu ochii isi pregatea omleta sa delicioasa! De altfel, nimeni nu gatea ochii prajiti la fel de bine ca Zefir! Crocanti la margini, moi in centru, cu putina sare si piper pentru un gust deosebit! Isi injghebase chiar si o lista cu numele tuturor vrajmasilor sai preferati. Pe unii ii vizita joia, pe altii in zilele cu luna plina. Planul era mereu acelasi: aparea brusc, dadea vreo doua buzdugane in cap (nu prea multe, sa nu strice marfa), storcea un pic de sange, apoi le ordona sa-i prepare mamaliguta sa nepretuita! Ah, cand insa vazu ce se itea din ceafa dusmanului - o dihanie rotunda si slinoasa ca intestinele unui mosneag - ii statu, sarmanului, pe data inima in loc! De mamaliga cu jumari nici nu mai voia sa auda!