Nu sunt un fan Murakami, am mai încercat să citesc și alte cărți ale lui, dar nu am fost foarte tare atras de ele. În schimb, cartea asta mi-a făcut o mare plăcere. Se citește cu bucurie (ăsta e cuvântul), fiind scrisă într-un fel plin de viață și cumva cu o exuberanță potolită, prezentă de-a lungul întregii cărți. Murakami chiar este un alergător, ba mai mult - aflăm din carte - participă chiar și la triatloane. Bucuria adusă de alergare și felul în care se combină foarte bine cu rutina scrisului sunt lămurite foarte bine de carte. Nimic savant în exprimare, dar totul e foarte convingător, totuși. Ca un mic detaliu, mi s-a părut foarte interesant felul în care Murakami a argumentat, prin propriul exemplu, cât de bine i-a prins (pentru triatloane și nu doar) să ia lecții de îmbunătățire a tehnicii sale de înotător, asta după ce a găsit o profesoară de natație cu care era extrem de compatibil în relația profesor - discipol.

Pe scurt, o carte deosebit de frumoasă și care te face să îți dorești să te apuci negreșit de alergat.