Volumul de fata incheie seria Operelor complete jungiene, a caror traducere a debutat, la Editura Trei, in anul 2003, cu volumul Arhetipurile si inconstientul colectiv. Partea a doua din volumul 18 cuprinde o serie de interviuri, prefete, conferinte, articole enciclopedice, comentarii si scrisori ce aduc importante clarificari la bogata si diversa tematica abordata de Carl Gustav Jung de-a lungul unei vieti academice si profesionale indelungate si prolifice. Titlurile succintelor texte incluse in prezentul volum vorbesc de la sine: ''De nu adopt eu ''adevarul catolic''?'', ''Contributii la simbolistica'', ''Despre halucinatie'', ''Scrisori despre sincronicitate'', ''Faust si alchimia'', ''Despre desene in diagnosticul psihiatric'', "Europa spirituala si revolutia ungara'' etc. Contributiile includ mai bine de o suta de texte scrise intr-un interval de sase decenii. Ele intredeschid o usa catre fascinantul laborator de idei al psihiatrului elvetian, dar ofera si lamuriri folositoare pentru cititorii initiati in gandirea jungiana. Cum il evaluati, ca psihiatru, pe Hitler ca ''pacient''? Hitler este in primul rand isteric, la modul general (inca din primul razboi mondial, 1914-1918, a fost diagnosticat oficial ca atare). In particular, el se caracterizeaza printr-un anumit tip de isterie: pseudologia phantastica; adica era ''un mincinos patologic''. Daca acesti oameni nu incep direct ca escroci, ei sunt un fel de idealisti pentru care niciun mijloc nu este prea rau, fiindca ei cred ca astfel isi ating scopul visat. - C.G. Jung, Interviu pt. revista Mishmar (nov. 1974) Are cunoasterea de sine un efect terapeutic si salvator? Curatarea de pacate, cainta si marturisirea au constituit dintotdeauna conditii preliminare ale mantuirii. Deci, in masura in care analiza sprijina o marturisire, putem spune si despre ea ca este capabila sa faciliteze un fel de innoire. Pacientii viseaza la analiza ca la o baie purificatoare si revigoranta. Visele si viziunile lor produc simboluri ale renasterii, care trimit fara echivoc la faptul ca o cunoastere a sufletului lor inconstient si judicioasa lui integrare in viata psihica le da o noua vitalitate. - ''Convorbire cu C.G. Jung'' (DU: Schweizerische Monatsschrift, sept. 1943)