La inceput, conceptul de inconstient s-a marginit la desemnarea continuturilor refulate sau uitate. Pentru Freud, inconstientul, desi apare deja - cel putin metaforic - ca subiect activ, nu este in esenta nimic altceva decat sediul acestor continuturi uitate si refulate si are doar datorita acestui fapt o importanta practica. Prin urmare, conform acestei viziuni, inconstientul are o natura exclusiv personala, desi pe de alta parte chiar Freud a sesizat ca modul de gandire al inconstientului este arhaico-mitologic. Fara indoiala, un strat oarecum superficial al inconstientului este personal. Il numim inconstientul personal. Acesta se sprijina insa pe un strat mai adanc, care nu mai provine din experienta personala, ci este innascut. Stratul acesta mai adanc constituie asa-numitul inconstient colectiv. M-am oprit la expresia ''colectiv'' intrucat acest inconstient nu este individual, ci universal, adica, in opozitie cu psihismul individual, cuprinde cum grano salis continuturi si comportamente care sunt aceleasi la toti indivizii, indiferent de locul nasterii. Acelasi la toti oamenii, el formeaza baza psihica de natura suprapersonala, prezenta in fiecare. - C.G. Jung