In 1949, regimul comunist roman, aflat la inceputurile sale, a dezlantuit o intensa si brutala campanie de colectivizare a agriculturii, dupa modelul sovietic, intr-o tara cu un pronuntat profil agrar. Gail Kligman si Katherine Verdery analizeaza modul in care colectivizarea a zdruncinat din temelii viata rurala, transformand comunitatile satesti traditionale in organizatii birocratice fundamentate pe ''lupta de clasa''. Faptul ca oameni slab pregatiti, dintre care multi nu erau convinsi de beneficiile colectivizarii, aplicau pedagogii si tehnologii importate din Uniunea Sovietica a avut drept consecinta acte de violenta greu de controlat chiar si de liderii partidului. Autoarele arata ca vastul proces de inginerie sociala nu a afectat doar proprietatile taranilor, ci a fost crucial pentru crearea partidului-stat, a mecanismelor de conducere si a ''omului nou''. Avand ca surse documente de arhiva, istorii orale si date etnografice, ''taranii sub asediu'' arunca o noua lumina asupra colectivizarii din Romania in epoca sovietica.