Urmarind anii de ucenicie si calatorie ai lui Dinu Zarnescu, Bogdan Cretu ii recupereaza prospetimea prin inepuizabilul sau libido scriptural, lansindu-se intr-un biografism bine fantasmat, si ne poarta, dezinvolt, de la tara la oras, din spatiul academic romanesc in cel occidental, din caminele studentesti si amfiteatre in muzee, la opera, in metroul parizian - peste tot, cu o mare foame de medii si tipologii. Dar, in primul rind, ne ofera - intre gasconada si drama, cind liric, cind sarcastic, cind ca un moralist autoironic - o galerie fara egal de personaje feminine, revizitind - pe cit de exuberant, pe atit de nuantat - erosul si polemizind indirect cu tezele uniformizatoare si castratoare ale ideologiilor de gen. Bogdan Cretu ofera, cu primul sau roman, o carte pentru toata lumea (insa nerecomandabila minorilor, plina de verva picaresca si bulimie livresca, pusteasca si inteleapta, realista pina la a atinge, pe alocuri, un naturalism crud si ireala, cind trebuie, pina la transfigurare. - O. Nimigean