Romanul Omida demonstreaza, o data in plus, virtuozitatea narativa a lui Fowles, pasiunea sa pentru istorie, ocultism si stiintele naturii, dar si preocuparea pentru tot ceea ce tine de iluzie si mister. Descriind evolutia unei secte din secolul al XVI-lea, insa cu permanente trimiteri la lumea contemporana, cartea lui Fowles este o metafora complexa a ambiguitatii si ambivalentei, pornind chiar de la titlu. Dupa cum explica insusi autorul, termenul englezesc maggot (''omida'') avea odinioara si sensul de ''toana, capriciu'', fiind, de asemenea, utilizat pentru a desemna melodiile unor dansuri care nu aveau o denumire proprie. Nici biografie, nici istorie, nici pe de-a-ntregul fictiune sau, mai curand, cate ceva din toate acestea, romanul Omida retine si amplifica semnificatia multipla a cuvantului-titlu.