''E noapte in Lincoln's Inn... tulbure si agitata vale a umbrelor legii, in care solicitantii nu gasesc decat prea putina lumina... si lumanarile groase sunt stinse cu degetele prin birouri, iar functionarii coboara tropaind scara subreda de lemn si se imprastie. Clopotul care bate ceasurile noua si-a incetat lugubru-i dangat, jelind fara rost pe nimeni; portile sunt inchise si portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozava pofta de a dormi, sta de straja in ghereta. De la randurile etajate de scari, ferestrele ca niste lampi incetosate, cum sunt ochii Justitiei, un soi de Argus cu privirile impaienjenite, cu cate un buzunar fara fund pentru fiecare ochi si cu cate un ochi deasupra-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele...''