O, tinerete, tinerete! tie nu ti pasa de nimic, ca si cum ai stapani toate comorile lumii, pana si tristetea te mangaie, pana si durerea iti sta bine, tu esti sigura de tine si indrazneata, tu spui: ''Doar eu traiesc, priviti !''. Dar si zilele tale fug si pier, nenumarate si fara de urma, si totul dispare in tine, precum ceara la soare, precum zapada... si poate ca toata taina farmecului tau sta nu in posibilitatea de a face orice, ci in posibilitatea de a crede ca poti sa faci orice, sta tocmai in faptul ca arunci in vant puteri pe care nici n ai sti sa le folosesti altfel, in faptul ca fiecare dintre noi se considera, fara gluma, un risipitor si crede, fara gluma, ca are dreptul sa spuna: ''O, cate as fi facut, daca nu as fi irosit timpul !''.