''In momentul acesta, cind ma pregatesc sa astern pe hirtie viata eroului meu, Alexei Fiodorovici Karamazov, ma simt oarecum incurcat si iata de ce: desi spuneam ca este eroul romanului meu, imi dau seama ca Alexei Fiodorovici nu e nici pe departe ceea ce se cheama un om mare; ma astept deci sa mi se puna o seama de intrebari inevitabile, bunaoara: -Prin ce poate fi atunci remarcabil Alexei Fiodorovici de vreme ce l ai ales eroul dumitale? Ce a facut? Cine il cunoaste si prin ce s a facut el cunoscut? De ce eu, cititor, trebuie sa mi pierd vremea cercetind imprejurarile vietii lui?- Pentru mine el este intr adevar un om cu totul deosebit, dar am mari indoieli ca voi reusi sa l conving de acest lucru si pe cititor. Greutatea consta in faptul ca, desi Alexei Fiodorovici poate fi numit om de actiune, el se manifesta intr un fel destul de vag si de nedefinit. De altfel, nici nu cred ca s ar putea in epoca noastra sa i pretindem unui om sa urmareasca un tel precis in tot ce face. Un lucru totusi e sigur, si anume ca eroul meu este un om original, daca nu chiar ciudat. Originalitatea si ciudatenia lui insa mai mult ii dauneaza decit ii confera vreun merit ca sa fie luat in seama de semenii sai, mai ales in timpurile noastre, cind lumea cauta sa asocieze cazurile particulare si sa descopere o semnificatie cit de cit generala in haosul care domneste pretutindeni. Iar un om ciudat este, de cele mai multe ori, un caz particular, izolat. Nu i asa?''