Se spune ca, la inceput, Hotelul Universal se afla exact in centrul Bucurestilor. Loc straniu, cu nenumarate cotloane si pivnite incurcate, hotelul de pe Gabroveni a avut mai multe vieti: a ars de citeva ori, s-a refacut si a fost martorul unor dramolete consemnate in cronicile vremurilor. A supravietuit, cu multe modificari, perioadei comuniste, iar dupa 1989 a devenit camin studentesc, traind o a treia viata, la fel de imprevizibila, pina sa fie revendicat de fostii sai proprietari si inchis recent.

Hotel Universal e un roman extraordinar, cu o fraza rara, unduioasa, ambigua (somnambula?) si, in acelasi timp, de mare precizie, cum putini o au in scrisul romanesc; pe umerii acesteia Simona Sora a construit o lume unica, ravasitoare, un veac (si mai bine) de matriarhat (in care si barbatii sint mai curind femei), tesut subtil si profund, senzorial, fantasmal si spiritual, un veac scaldat in melancolie si o lume care e, in acelasi timp, dezechilibrata si armonioasa. Senzatia pe care am avut-o la lectura a fost una de frumusete ravasitoare, desi n-ar trebui sa uitam complexitatea, foile si straturile acestei lumi, adinca lor relevanta umana si istorica. - Sanda Cordos