Musica ricercata, lucrarea pentru pian a lui Ligeti, sintetizeaza si reuneste stiluri diferite, e un fel de istorie concentrata a muzicii - principiu organizator care l-a inspirat pe Gabriel Bebeselea in crearea unui festival si in scrierea unei carti cu acelasi titlu. Cercetand partituri originale si documente de arhiva, el scoate la iveala o retea de legaturi intre muzicieni nascuti pe teritoriul de azi al Romaniei (Bartok, Ligeti, Bergel) sau avand tangente cu el (Liszt, Brahms, Joachim), si demonstreaza, cu pasiune si acribie, ca e o enorma greseala sa ignoram compozitiile nepublicate ale lui Enescu.

 

V-ati pus vreodata intrebarea (inocenta) cum de se pot folosi cuvinte atunci cand esti chemat sa spui ceva despre muzica? Eu da, si l-am intrebat si pe Gabriel Bebeselea, rugandu-l, daca se poate, sa-mi raspunda in scris. A facut-o sub forma acestor 11 povestiri "muzicale".

 

Cunoscandu-l cu ocazia Centenarului Monica Lovinescu, cand, la Ateneu, a dirijat Concertul pentru pian nr. 3 al lui Beethoven, reintalnindu-ne apoi in repetate randuri, am ajuns sa ma intreb daca nu cumva aveam in fata un puer aeternus, in sensul in care vorbeste Jung despre creatorii "vesnic copii", care "inverzesc si infloresc intr-o abundenta inepuizabila", purtati in tot ce fac "pe aripile unui limbaj stralucitor".

 

L-am cunoscut, asadar, cum era si firesc, dirijand, parca vrand mai intai sa-mi arate ce este muzica. Apoi, si-a amintit de intrebarea mea. Si vrand sa ma ajute sa inteleg cum de se pot folosi cuvinte atunci cand esti chemat sa spui ceva despre muzica, a scris aceasta carte. Nu pot, impreuna cu cititorii, decat sa-i multumesc. - Gabriel Liiceanu