Din nostalgia petrecerii unei perioade din copilărie în fascintantul Iran, al anilor 1972-1975, am citit pe nerăsuflate jurnalul de călătorie. Eram curioasă de transformările societății după înlăturarea Șahului și implicarea brutală a regimului religios, cu atât mai mult cu cât percepția vine de la un compatriot, aceasta implicând o privire din afara lumii islamice, cu concepțiile și deschiderile educației europene.

Am regăsit desigur urmele impresionantei civilizații persane, descrise succint de autor, tradiționalismul unei lumi prea puțin deschisă unor transformări accentuate, amprenta unui relief arid, căldura excesivă și adaptarea vieții cotidiene la ansamblul acestor condiții de mediu. Am regăsit în interacțiunea călătorului ospitalitatea unui popor greu încercat, dar, care își păstrează căldura sufletească. Am resimțit aromele bazarurilor, cu aglomerația și abundența de bunuri, amestecul exotic de ingrediente, stări, situații.Mi-am amintit momentele de înclinare în fața Divinității care punea totul într-un "stand-by" pios. Am apreciat că cei tineri sunt mult mai deschiși la abordări moderne, interacțiunea acestora cu turiștii fiind atât de expansivă și amabilă. Evident, speranța stă în schimbarea mentalităților, fără pierderea identităților naționale.

Apreciez inserarea notelor cu conținut istoric, fără de care ar fi dificil de înțeles o cultură specifică. Păcat, însă de calitatea atât de slabă a fotografiilor și a hârtiei pe care au fost transpuse. Culoarea și acuratețea ar fi făcut diferența, spre a percepe bogăția nuanțelor, a semnificațiilor, a specificității și armoniei. Este o lume cu totul diferită, care se exprimă intuitiv, prin simboluri, este greu a fi descifrate.

Un jurnal foarte bun de calatorie despre una din tarile mai putin cunoscute de catre romani, Republica Islamica Iran.