Cu totii avem amintiri mai mult sau mai putin placute despre intilniri cu oamenii in uniforma, dar cele mai frumoase povesti despre politisti vin, cu siguranta, de la scriitori. Momente comice sau de-a dreptul tragice, iesiri ingenioase din situatii critice sau autodenunturi involuntare, pe toate le gasiti in Scriitori la politie, o carte care reuneste declaratii pe proprie raspundere ale oamenilor de litere despre ciocnirile lor cu oamenii legii.

„Am auzit, de-a lungul timpului, multe povesti nascute din intersectia scriitorilor cu oamenii legii, spuse de primii. Majoritatea cu haz. Toate cu tilc. De ce n-ar sta o parte dintre ele intr-o carte? De ce sa nu aflam noi cum relationeaza cele doua categorii sociale cind au contact una cu alta? Asa ca am invitat scriitori din generatii diferite sa dea cu subsemnatul despre intilnirile lor cu politia. Sau cu militia. Si au facut-o. Nu stiu daca doamnele autoare si domnii autori din aceasta carte chiar au patit ceea ce povestesc ori se joaca nitel cu imaginatia. Domniile lor se jura ca totul e intocmai cum scrie aici. Eu, unul, ii cred. Si, oricum, atit timp cit exista politie care sa stabileasca ce este si ce nu este adevarat, noua, celorlalti, nu ne ramine decit sa stam linistiti la locurile noastre. Si sa facem un lucru brav: sa citim.” – Robert Serban

Din cuprins:
Lavinia Balulescu • Lavinia Braniste • Ruxandra Cesereanu • Andrei Craciun • Oxana Silviu Dachin • Peter Demeny • Sorin Ghergut • Ioan Grosan • Florin Iaru • Nora Iuga • Florin Lazarescu • V. Leac • Stefan Manasia • Viorel Marineasa • Ioan T. Morar • Bogdan Munteanu • Ioana Nicolaie • Veronica D. Niculescu • Radu Paraschivescu • Bogdan O. Popescu • Alexandru Potcoava • Daniela Ratiu • Adrian G. Romila • Radu Sergiu Ruba • Doina Rusti • Ana Maria Sandu • Simona Sora • Moni Stanila • Robert Serban • Pavel Susara • Simona Tache • Marcel Tolcea • un cristian • Mihail Vakulovski • Radu Vancu
Fragment din carte:

"Seful de sectie s-a retras cu el intr-un alt birou. Proful nostru a iesit de-acolo dupa vreo trei sferturi de ora, vadit destins. Eram liber. Pe drum mi-a povestit ca s-a prezentat drept membru al Marii Adunari Nationale (din care cred ca facuse parte la un moment dat ca supleant) si ca am avut noroc cu doua lucruri. Unul, ca, apropiindu-se 23 august, securistii erau plecati la un instructaj la Constanta, iar in oras se mai aflau, ca reprezentanti ai „organelor" (cum se spunea pe-atunci), doar militienii. Celalalt, mai personal, ca maiorul avusese el insusi probleme si era oarecum sensibilizat fata de speta, dupa ce chiar fiul lui scrisese „jos Ceausescu" pe un perete de toaleta.
Inapoi la baza am fost descumpanit sa constat ca amicii si colegii, pe care m-asteptam sa-i gasesc consfatuindu-se intr-o celula de criza, isi vazusera mai departe de drum si erau la lac. Incepusem un fel de debriefing cu o prietena care, din cauza unei caderi de calciu, ramasese in tabara, cand o colega a revenit de la plaja cu vestea ca, pe cand se intorceau, o fata din grup a fost trasa-n lanul de porumb de unul dintre bastinasii dubiosi care-si faceau veacul in zona. Am pornit, in fuga, spre locul faptei, gata de confruntare. Pe campul pe care mi-l inchipuiam de lupta domnea insa linistea. Baietii erau, ce-i drept, aferati, dar fara o directie. Putinii indigeni de prin preajma nu pareau amenintatori, nici implicati in rapt. Insa, fapt de rau augur, nici urma de colega noastra. Militia fusese anuntata si urma sa soseasca. Aveam sa ma intalnesc inca o data-n acea zi, mai curand decat m-as fi asteptat, cu cadrele.
Se lasa deja seara cand, cu aportul oamenilor in uniforma, operatiunea a capatat o forma organizata. Insirati pe malul apei, am luat-o la pas prin porumbiste, intercalati cu militieni dotati cu lanterne. Caracterul rectiliniar al formatiei n-a tinut."