„Tragicul nu este o categorie estetica, ci o categorie mai larga a spiritului, sfera lui de manifestare cuprinzind si viata reala, si cunoasterea, si arta tragica.” Pornind de la aceasta premisa, Ileana Malancioiu stabileste conexiuni surprinzatoare intre personaje celebre – literare si reale – din diferite epoci. Procesul imaginat de Kafka o duce cu gindul la procesul real al lui Dostoievski si la procesele eroilor acestuia, care o trimit mai departe la Hamlet, care ii aminteste la rindu-i de Oedip. La fel, gaseste asemanari intre revolta lui Ivan Karamazov, revolta lui Iov si revolta tragicului Pentheu, iar formula „totul este permis” a nihilistilor dostoievskieni i se pare strins legata de mitul caderii. Oedip, Antigona, Hamlet, printul Miskin, Joseph K. – toti sint somati sa raspunda unor exigente de semn contrar si nu pot sfirsi decit tragic.