Aceasta carte se dedica victimelor revoltei taranesti din Romania anului 1907, revolta pe care poetul national ar fi anticipat-o in articolele sale polemice din ziarul "Timpul".

Mihai Eminescu a avut o dragoste adanca, complesitoare pentru poporul roman de pretutindeni. Dragostea lui Eminescu nu era una teoretica. Nici platonica. Ea izvora din cunoasterea profunda de catre poetul national a romanului istoric din fiecare regiune unde ar fi trait el. Eminescu a batut in lung si in lat intinsul pamantului romanesc, iar pasii sai nu au ocolit niciun colt de tara romaneasca, care, la vremea lui, era Tara doar cu numele. Prin vai, dealuri, sesuri, la stane, in munti sau podisuri, pe albia fluviului imparatesc Dunarea, acolo,sus, in Carpati, oriunde traiau roamani, Eminescu i-a vizitat, observat, cunoscut in mediul lor socio-istoric.

Greu de gasit un observator mai atent si avizat ca Eminescu, in a constata direct cum vorbesc, cum traiesc si cum mor romanii la ei acasa... Pe pamantul lor vechi, istoric. - Gica Manole