In ce masura poate contracara omenirea amenintarile majore care pot veni dinspre mediul natural? Dereglari climatice, radiatii solare, epidemii, explozii vulcanice, tornade, seceta, cutremure, tsunami - lista e nesfarsita. Traim de fapt intr-o lume extrem de ostila si avem atat de infime capacitati de a o struni. In raport cu datele din anul de gratie 1985, Lucian Boia face in aceasta carte o trecere in revista a diverselor dezastre care si-au pus amprenta asupra evolutiei societatilor si a civilizatiei, precum si o comparatie cu momentul actual, cand este evident ca functionarea mecanismului om-natura sufera un dezechilibru, foarte probabil ireversibil. Intr-adevar, lumea nu se va sfarsi, spune autorul, din pricina cutremurelor, sau a petelor solare, sau a variatiei axei Pamantului. Nici chiar din pricina pandemiilor. Primejdia cea mare o reprezinta acum incalzirea climei si efectul de sera, fenomen global si potential distrugator, a carui raspundere o poarta cu precadere omul. Dar nu e deloc sigur ca omenirea mai poate opri procesul, sau macar ca isi doreste sa-si schimbe modul de viata. Abia in acest punct specia umana risca sa dispara cu adevarat.

 

Daca ne vom mai incalzi cu cateva grade, sa ne asteptam ca o teribila criza de civilizatie sa loveasca omenirea. Se va petrece - cine stie? - o mare migratie spre Nord, Africa revarsanduse asupra Europei. Migratia actuala determinata de saracie si de conflicte armate se va amplifica din motive climatice. Lumea va fierbe, atat la propriu, cat si la figurat.  Dar daca lucrurile vor merge si mai departe? Va mai exista scapare? Sa emigram in spatiul cosmic? Nici o alta planeta a Sistemului Solar nu ofera conditii de viata cat de cat asemanatoare cu cele de pe Terra. Deocamdata, odata ce am ajunge in situatia ca Pamantul sa nu ne mai suporte, nu avem nici un fel de solutie de rezerva. - Lucian Boia