Principiile artei traditionale este o noua selectie de articole din opera marelui hermeneut, selectie care vine sa intregeasca o viziune lucida cu privire la „societatile unanime” care ne-au precedat si care inca mai supravietuiesc, desi precar, in fata acapararii iminente a modernitatii noastre nivelatoare. Dupa cum ii spune si numele, aceasta selectie de texte se ocupa mai ales de aspectele artei si simbolisticii traditionale. Ce este arta? Care este rolul artei? Ce presupune actul creatiei? Care este raportul dintre artist si opera sa? Care este raportul dintre artist si patron? sunt doar cateva intrebari la care puteti gasi un raspuns in acest nou volum, fie ca sunteti pictori, sculptori, editori, traducatori, tamplari sau agricultori, fiindca, in definitiv, este vorba despre arta de a trai in conformitate cu propria natura.

 

Definindu-se el insusi ca metafizician, prin referire directa la conceptul de philosophia perennis, Ananda K. Coomaraswamy este, alaturi de Rene Guenon si Frithjof Schuon, unul dintre cei trei piloni ai Perenialismului, numit si Scoala Traditionalista. Profund influentat de Rene Guénon, Coomaraswamy ii paseste pe urme in intelegerea principiilor universale, lucrarile sale fiind insa foarte diferite ca structura argumentativa, cu o perpectiva asupra traditiei care o completeaza pe cea a lui Guenon. Cu aplecarea unui carturar desavarsit, Ananda K. Coomaraswamy a construit un pod intre Est si Vest: scrierile sale metafizice demonstreaza unitatea ideilor din scoala Vedanta cu cele din platonism si readuc in lumina budismul timpuriu.

 

Atat fabricarea lucrurilor prin arta, cat si folosirea lucrurilor facute prin arta au servit, nu numai confortului imediat al omului, ci si vietii sale spirituale. Au servit, cu alte cuvinte, nu doar omului exterior care se hraneste „numai cu paine”, ci si omului deplin sau sfant. Transsubstantierea artefactului isi are corolarul inevitabil intr-o transformare a omului insusi. [...] Daca zeitatea ia (prin arta) o forma umana, o face pentru ca omul, la randul sau, sa poata lua asupra sa chipul divinitatii, lucru pe care il face la modul metafizic si ca o anticipare a viitoarei sale glorificari. [...] Tocmai aceasta arta era, candva, principiul cunoasterii prin intermediul careia erau produse mijloacele de trai si prin care se asigurau nevoile fizice si spirituale ale omului. Omul deplin producea prin contemplatie si, producand, nu se indeparta de el insusi. Pentru a rezuma intr-o singura formula tot ce s-a spus: arta este o superstitie; dar arta era un mod de viata. - Ananda K. Coomaraswamy