Loxandra e o veritabila figura a mahalalelor grecesti ale Constantinopolului. Intr-un secol XIX ale carui framantari se opresc in pragul casei, ea vegheaza asupra familiei, are alisverisuri cu turcii, se tocmeste intr-ale vietii cu Fecioara de la Baloukli si-l suduie pe pasa care i-a furat pisica. Prin fata ochilor ni se perinda beccii, tulumbagii si fesuri, in bazar e si forfota, e si zabava, aerul miroase a paciuli, pietele gem de lume, midii mari si peste proaspat, vazduhul rasuna de clopotele bisericilor si de strigatul muezinului, cupola Sfintei Sofia scanteiaza in soare. Timpul e rotund si se masoara dupa sarbatori, plecari pe mare, nunti, cutremure si inmormantari, dupa nasterile pruncilor si pargul rodiilor, dupa tihna de la amiaza, cu cafea si cu lucum.

 

Loxandra e o lume in sine, intr-o epoca surprinsa la asfintit. Intre Orient si Apus, intre o vreme a huzurului si o alta a grabei si a razboaielor, ea priveste grozaviile istoriei de la fereastra bucatariei. Cronica a unei familii si a unui oras, romanul luminos si mustind de viata al Mariei Iordanidou - inspirat de bunica sa - ne poarta printre muzici, arome, miresme si culori, indemnandu-ne sa ne infruptam din fericirea firava care curand avea sa fie curmata de un alt chip al timpului.