Cronica unei morti anuntate
Cronica unei morti anuntate
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1982
Publicarea in 1981 a romanului "Cronica unei morti anuntate" a stirnit entuziasmul unanim al criticii si cititorilor. Garcia Marquez isi dovedeste, inca o data, in aceasta opera de mica intindere, extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, pe temeiul unui fapt simplu: o crima anuntata, pe care nimeni nu se straduieste s-o opreasca.
"Multi dintre cei care se aflau in port stiau ca Santiago Nasar avea sa fie omorat. Don Lazaro Aponte, colonel de la academia militara, acum in rezerva, si primar de unsprezece ani, ii adresa un salut cu degetele. „Aveam motivele mele bine intemeiate sa, cred ca nu mai era nicio primejdie pentru el", imi zise. Nici parintele Carmen Amador nu se nelinisti: „Cand l-am vazut teafar, am crezut ca totul fusese o minciuna", imi zise. Nimeni nici macar nu se intreba daca Santiago Nasar fusese prevenit, pentru ca tuturor li se paru imposibil sa nu fie.
Publicarea in 1981 a romanului "Cronica unei morti anuntate" a stirnit entuziasmul unanim al criticii si cititorilor. Garcia Marquez isi dovedeste, inca o data, in aceasta opera de mica intindere, extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, pe temeiul unui fapt simplu: o crima anuntata, pe care nimeni nu se straduieste s-o opreasca.
Fragment din volumul "Cronica unei morti anuntate" de Gabriel Garcia Marquez:
"Multi dintre cei care se aflau in port stiau ca Santiago Nasar avea sa fie omorat. Don Lazaro Aponte, colonel de la academia militara, acum in rezerva, si primar de unsprezece ani, ii adresa un salut cu degetele. „Aveam motivele mele bine intemeiate sa, cred ca nu mai era nicio primejdie pentru el", imi zise. Nici parintele Carmen Amador nu se nelinisti: „Cand l-am vazut teafar, am crezut ca totul fusese o minciuna", imi zise. Nimeni nici macar nu se intreba daca Santiago Nasar fusese prevenit, pentru ca tuturor li se paru imposibil sa nu fie.
In realitate, sora mea Margot era una dintre putinele persoane care inca, nu stiau ca aveau sa-l omoare. „Daca, as fi stiut, l-as fi luat acasa chiar de-ar fi trebuit sa-l leg", declara judecatorului. Era ciudat ca n-o stia, dar era mult mai ciudat ca nici mama n-o stia, caci ea le afla pe toate inaintea tuturor din casa, in ciuda faptului ca de ani de zile nu mai iesea pe strada, nici macar pentru a se duce la biserica. Eu pretuiam virtutea aceasta a ei de cand am inceput sa ma scol devreme pentru a merge la scoala. O gaseam asa cum era pe atunci, palida, si tacuta, maturand curtea cu o matura de nuiele in lumina cenusie a rasaritului si, intre doua, sorbituri de cafea, imi povestea ce se mai intamplase pe lume in timp ce noi dormeam. Parea ca are niste fire de comunicare secreta cu ceilalti oameni din sat, mai ales cu cei de varsta ei, si uneori ne surprindea cu vesti anticipate pe care nu le-ar fi putut afla decat prin darul ghicitului.”
PRP: 46.51 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
32.56Lei
32.56Lei
46.51 LeiPrimești 32 puncte
In stoc
Comandă până la 14:00:
Estimare livrare miercuri, 19 noiembrie
Descrierea produsului
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1982
Publicarea in 1981 a romanului "Cronica unei morti anuntate" a stirnit entuziasmul unanim al criticii si cititorilor. Garcia Marquez isi dovedeste, inca o data, in aceasta opera de mica intindere, extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, pe temeiul unui fapt simplu: o crima anuntata, pe care nimeni nu se straduieste s-o opreasca.
"Multi dintre cei care se aflau in port stiau ca Santiago Nasar avea sa fie omorat. Don Lazaro Aponte, colonel de la academia militara, acum in rezerva, si primar de unsprezece ani, ii adresa un salut cu degetele. „Aveam motivele mele bine intemeiate sa, cred ca nu mai era nicio primejdie pentru el", imi zise. Nici parintele Carmen Amador nu se nelinisti: „Cand l-am vazut teafar, am crezut ca totul fusese o minciuna", imi zise. Nimeni nici macar nu se intreba daca Santiago Nasar fusese prevenit, pentru ca tuturor li se paru imposibil sa nu fie.
Publicarea in 1981 a romanului "Cronica unei morti anuntate" a stirnit entuziasmul unanim al criticii si cititorilor. Garcia Marquez isi dovedeste, inca o data, in aceasta opera de mica intindere, extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, pe temeiul unui fapt simplu: o crima anuntata, pe care nimeni nu se straduieste s-o opreasca.
Fragment din volumul "Cronica unei morti anuntate" de Gabriel Garcia Marquez:
"Multi dintre cei care se aflau in port stiau ca Santiago Nasar avea sa fie omorat. Don Lazaro Aponte, colonel de la academia militara, acum in rezerva, si primar de unsprezece ani, ii adresa un salut cu degetele. „Aveam motivele mele bine intemeiate sa, cred ca nu mai era nicio primejdie pentru el", imi zise. Nici parintele Carmen Amador nu se nelinisti: „Cand l-am vazut teafar, am crezut ca totul fusese o minciuna", imi zise. Nimeni nici macar nu se intreba daca Santiago Nasar fusese prevenit, pentru ca tuturor li se paru imposibil sa nu fie.
In realitate, sora mea Margot era una dintre putinele persoane care inca, nu stiau ca aveau sa-l omoare. „Daca, as fi stiut, l-as fi luat acasa chiar de-ar fi trebuit sa-l leg", declara judecatorului. Era ciudat ca n-o stia, dar era mult mai ciudat ca nici mama n-o stia, caci ea le afla pe toate inaintea tuturor din casa, in ciuda faptului ca de ani de zile nu mai iesea pe strada, nici macar pentru a se duce la biserica. Eu pretuiam virtutea aceasta a ei de cand am inceput sa ma scol devreme pentru a merge la scoala. O gaseam asa cum era pe atunci, palida, si tacuta, maturand curtea cu o matura de nuiele in lumina cenusie a rasaritului si, intre doua, sorbituri de cafea, imi povestea ce se mai intamplase pe lume in timp ce noi dormeam. Parea ca are niste fire de comunicare secreta cu ceilalti oameni din sat, mai ales cu cei de varsta ei, si uneori ne surprindea cu vesti anticipate pe care nu le-ar fi putut afla decat prin darul ghicitului.”
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
Purple Storm
29/08/2022 21:00
O poveste scurta, dar foarte intensa, a carei final se cunoaste de la inceput, actiunea desfasurandu-se in sens invers din punct de vedere al cronologiei. Dovada vie a faptului ca nu conteaza ca stii de la inceput finalul, atat timp cat nu stii cum s-a ajuns acolo.
Arată mai mult
Petruse Sofia
28/10/2021 12:00
Achiziție verificată
Nu degeaba García Márquez e Nobel de literatură...
Deși finalul se știe de la început, te ține cu sufletul la gură...
Carte care trebuie citită neapărat.
Arată mai mult
Marii12
06/12/2020 22:13
O carte despre destin. O moarte pe care o poate preveni o comunitate intreaga devine realitate, pentru ca nimic nu poate schimba mersul neinteles al lucrurilor.
Arată mai mult
Pancu Ionut Adrian2
20/03/2020 20:53
Imi era dor de o carte buna si nu-mi mai picase in mana una de multa vreme. Nu stiam la ce sa ma astept cand am luat Cronica unei morti asteptate insa era pe lista de mult timp si am zis sa vad cum este mai cu seama cand am vazut ca are doar 150 si ceva de pagini, dar dupa experienta cu Un veac de singuratate, cand am avut nevoie de pix si hartie ca sa nu ma pierd in nume si personaje, am pasit de parca intram pe teren minat. O carte uimitoare, o intamplare aparent simpla care este povestita cu atata maiestrie ce te tine in suspans pe tot parcursul desfasurarii evenimentelor. Un umor negru care mi-a placut foarte mult si care in ciuda evenimentului relatat, te face sa zambesti (ba chiar sa razi la unele scene). Este mult mai simpla si mai usor de urmarit si mai putin alambicata ca si numar de personaje in comparatie cu Un Veac de Singuratate si pot sa spun ca a devenit instant preferata mea din cartile lui Marquez. Pe langa relatarea evenimentelor de catre autor/narator intr-o maniera specifica romanului obiectiv, apare si povestirea unui “martor” care pana la sfarsitul romanului nu am aflat cine este (mai are doi frati si doua surori - Jaime, Luis Enrique, Margot si calugarita) dar care este impletita superb alaturi de cea a lui Marquez, insa tocmai confuzia asta data de lipsa numelui celui de-l doilea narator mi s-a parut foarte tare. Fara alte cuvinte si adaugari, nu-mi ramane altceva de zis decat ca este o carte care mi-a depasit asteptarile cum putine carti au reusit sa o faca. Recomand!
Arată mai mult
Ioana Trif
21/02/2020 14:51
Gabriel Garcia Marquez are un stil inconfundabil. Eu l-am întâlnit cu ceva timp în urmă și m-a fermecat. Acum totul depinde de titlu. Spre exemplu în acesta povestea prezentată este puternică, fiind gata într-un proiect de mici dimensiuni. Din punctul meu de vedere a subliniat faptul că uneori nu este de ajuns să fie cunoscut un anumit fapt, ba chiar nici viitorul dacă este cunoscut nu pare să fie suficient.
Arată mai mult
5 din 5 de rezultate
