Dupa doi ani petrecuti pe frontul din Rusia, tinarul soldat german Ernst Graeber primeste o nesperata permisie de trei saptamini si se intoarce in orasul natal. Dar, la sosire, da cu ochii de o priveliste infioratoare: tot orasul e distrus de bombardamentele trupelor aliate. Cautindu-si parintii, despre care nimeni nu stie daca mai sint sau nu in viata, Ernst o intilneste pe Elisabeth si, in mijlocul ruinelor, intre cei doi se infiripa o minunata poveste de iubire. Fericirea lor este insa de scurta durata, fiindca el trebuie sa se intoarca pe front, iar revelatia ororilor pe care le-a comis impins de o propaganda mincinoasa nu-i da pace.

Volumul a inspirat in 1958 o celebra ecranizare, in regia lui Douglas Sirk, cu John Gavin si Liselotte Pulver in rolurile principale, in a carei distributie apare si numele autorului. 

Remarque a avut un neobisnuit talent de a povesti. Nici unul dintre romanele sale n-a cedat in fata trecerii timpului, asa cum nici gindul care le-a inspirat n-a intrat in desuetudine. Erich Maria Remarque si-a sprijinit filosofia pe discursul romanelor lui. - The New York Times

 

Fragment din cartea "Soroc de viata si soroc de moarte" de Erich Maria Remarque:

 

“Capitolul XI 

Cimitirul picotea in soarele arzator. Graeber vazu ca o bomba cazuse la intrare. Cateva cruci si lespezi de granit zaceau imprastiate pe alei si peste celelalte morminte. Salcii pletoase fusesera smulse din pamant si rasturnate; din pricina asta, radacinile pareau niste crengi, iar crengile - radacini lungi, verzi, taratoare. Faceau impresia unor plante ciudate zvarlite dintr-un ocean subpamantean si napadite de alge. Oasele mortilor scosi de bombe din morminte fusesera in mare parte adunate si stivuite intr-un morman curatel: numai cateva aschii marunte si ramasite de vechi cosciuge putrezite ramasesera agatate in salcii. Nici un craniu.

Langa capela se afla o baraca. Un gardian si doi ingrijitori se agitau inauntru. Gardianul era leoarca de sudoare. Dadu nervos din mana cand auzi rugamintea lui Graeber:

- N-avem timp de-asa ceva, omul lui Dumnezeu! Douasprezece inmormantari pana la pranz! De unde, sfinte Doamne, sa stim daca parintii dumitale sunt ingropati aici? Avem zeci de morminte fara pietre funerare si fara nume. La noi merge acum cu toptanul! Cum sa mai fim la curent?

- Nu tineti registre?

- Registre? il ingana gardianul in deradere, intorcandu-se catre cei doi ingrijitori. Registre vrea dumnealui, ati auzit? Registre! Dar stii dumneata cate cadavre stau inca neingropate? Doua sute! si stii cati morti ne-au fost adusi dupa ultimul raid aerian ? Cinci sute! Si cati dupa bombardamentul dinainte? Trei sute. Intre cele doua atacuri s-au scurs numai patru zile. Cum să ţinem pasul cu avalanşa asta? Nu suntem organizaţi pentru aşa ceva. Ne-ar trebui excavatoare in loc de gropari, ca sa terminam macar cu ceea ce se gaseste afara. Si poti sa stii cand o sa pice urmatorul atac aerian? Diseara? Maine? Si dumnealui vrea registre!

Graeber nu riposta. Scoase din buzunar un pachet de tigari si-l puse pe masa. Gardianul si ingrijitorii se privira.”