• Autor distins cu Premiul Strega pentru literatura in 2001
• Roman finalist la Booker Prize pentru literatura

Autorul bestsellerului Noduri.

Modestul apartament de pe strada Gemito miroase a vopsele si a terebentina. Mobila e impinsa la perete ca sa se improvizeze un studio, iar panzele puse la uscat trebuie date la o parte de pe paturi in fiecare seara. Federi, functionar la Caile Ferate, este convins ca, daca n-ar avea o familie de hranit, ar fi un pictor de renume mondial. Talentat, ambitios si frustrat, indura greu dezamagirile pe care i le scoate in cale soarta. Sotia lui chinuita si cei patru fii suporta consecintele. Ani mai tarziu, primul sau nascut va spune povestea unui barbat cu care s-a straduit toata viata sa nu semene. Avand ca fundal orasul Napoli inca marcat de cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Casa de pe strada Gemito, roman castigator al Premiul Strega si finalist la Premiul Booker International, este o capodopera a literaturii italiene contemporane.

 

O lucrare minutioasa de autofictiune avand in centru o familie din Napoli in perioada postbelica. - The New York Times

 

Fiecare personaj este o fiinta umana in toata puterea cuvantului, cu dorinte, regrete, resentimente, amaraciune si speranta. In acelasi timp, decorul napolitan prinde si el viata... Se pare ca Starnone nu greseste niciodata. O capodopera cu o structura complexa. - Kirkus Reviews

 

Starnone foloseste limba asa cum lucreaza un mare pictor cu culorile, creand iluzia unui spatiu tridimensional pe o suprafata plana. - Jhumpa Lahiri

 

Unul dintre cei mai buni romancieri ai Italiei. - The Guardian

 

O poveste complexa de familie si o capodopera despre natura alunecoasa a adevarului. - The New York Times Review of Books

 

Cinci sute de pagini de drama vie, fluida, cu detalii abundente, plina de suferinta si totodata de umor. - The Washington Post

 

Starnone portretizeaza, fara sa-i sovaie mana, violenta fizica si verbala ce poate erupe in interiorul celor mai stranse relatii. - Financial Times

 

In romanele lui Starnone, dorinta de a te elibera de ranchiuna care ti-a macinat parintii se dovedeste in cele din urma un demers zadarnic. - The Atlantic

 

O vedere in sectiune a traiului din Napoli si o poveste de viata spusa cu maiestrie. - Benevento

 

Cea mai importanta carte a lui Domenico Starnone... robusta, cu o structura fara cusur si un stil de o claritate exceptionala. - L'Indice

 

Starnone cuprinde o imensitate intr-un spatiu restrans. - The Sunday Times

 

O lectie de maiestrie. - Times Literary Supplement

 

O capodopera. - Reading in Translation

Traducere din limba italiana de Miruna Bulumete.

 

Invatatorul Piantieri le vorbea tuturor despre capacitatile extraordinare ale acestui copil. Fedricche stia nu numai sa deseneze, sa coloreze, sa citeasca si sa scrie, ci si sa-si spuna cu fermitate opinia in materie de arta, demonstrand un foarte precoce spirit critic si o tot atat de precoce competenta.

Intro-o zi, povestea tata, s-a intamplat ca Piantieri sa aduca in clasa un tablou in ulei al unui pictor pe nume Colizzi, care reprezenta, dupa cum spunea si titlul, Efecte ale zapezii in zori de zi. A fost primul tablou in ulei pe care l-a vazut in viata lui, si i-a facut o impresie foarte buna. In scurta vreme, dupa ce a observat cu extrema grija tabloul, i-a identificat inenumaratele defecte si a trecut la o critica punctuala a fiecarui detaliu gresit, demonstrandu-i invatatorului neajunsurile pictorului Colizzi. Astfel ca Piantieri, inmarmurit, l-a chemat de indata pe don Mimi si i-a spus: "Copilul acesta trebuie de urgenta sa mearga la scoala de arte."

Don Mimi venise intr-o lehamite totala: era acea suferinta de moarte resimtita ori de cate ori fiul lui era felicitat sau laudat cu o bucurie plina de emotie. Invatatorul nu mai prididea cu aprecierile, insirandu-i strungarului toate meritele copilului: i-a spus ca era cel mai bun la matematica, scria foarte bine, era capabil sa cante foarte frumos, avea ureche muzicala, ii facuse si un portret minunat lui Mussolini. Degeaba, lui don Mimi nu-i pasa, mai ales de ultimul lucru amintit.

Abia acasa a zis: "Invatatorul e un tampit! Ce-o tot dadea cu scoala de arte?" Ba, mai mult: din acel moment a inceput sa puna adesea o intrebare, pe un ton ridicat, adresata in principal unui public alcatuit din Filumena: "Fdri e mai bun decat mine?" Intrebarea la care-si raspundea singur, mai inainte ca nevasta sa deschida gura: "Nu, nu-i mai bun decat mine. Deci o sa fie un muncitor. Ce-i rau in a fi muncitor?"

Ajuns aici, tata, asezat in fata sevaletului, imi explica: "Daca cineva stie sa fie doar muncitor, Mimi, nu-i nimic rau in asta. Dar daca cineva are un alt destin, iar asta se vede clar din atatea semne, ce inseamna "ce-i rau"?" Nu insemna nimic. Era doar o formula care-i servea tatalui sau ca sa-l trimita cat mai repede cu putinta la munca si sa stoarca de la el, ca fiu mai mare, niste bani pe care si-i joace la carti sau la cursele de ogari.

Asta-si dorea don Mimi, si de aceea nu voia sa vada sau sa auda nimic altceva. De vazut vedea bine, de auzit, la fel, era un barbat foarte istet. Daca ar fi vrut sa recunoasca: "La naiba, ia uite ce baiat grozav am", ar fi putut sa o faca. In schimb, s-a incapatanat - bombanea Federi cu o veche durere in glas - sa-i sape o groapa adanca in care sa-l arunce, un prim capcaun care-i anticipa pe toti ceilalti capcauni care aveau sa apara in viitorul lui: sefii nemernici de la Caile ferate, parvenitii ingamfati, pictorii de doi bani care luau pe nedrept premii importante in locul lui.

M-am odihnit putin pe o bara de fier ce servea drept bariera in fata unei movile de pe caldaram. -"Acesta e Podul lui Casanova?", l-am intrebat, mai mult ca sa ma aflu in treaba, pe un barbat de vreo treizeci de ani care mergea repede, cu capul in jos."