Ce e mai bine? Sa tragi linie intre cine esti cu adevarat si cum trebuie sa fii in societate si sa reactionezi la toate cum se cuvine? Sau sa te pierzi pe tine insuti si sa-ti ascunzi adevaratul fel de a fi, oricat te-ar vorbi oamenii de rau? Nu stiu raspunsul. Fara indoiala nimic nu e in regula cu mine. Sunt triviala. Nu sunt buna de nimic, la nimic. Sunt lasa, n-am vointa. Brusc imi vine sa tip cat pot de tare. Si iar ma macina gandul ca, zi dupa zi, viata mea nu are nici un scop si niciun sens.

Nuvela Scolarita, publicata in 1939, surprinde monologul interior al unei fete pe parcursul unei singure zile.

 

Inspirata de jurnalul unei eleve, Ariake Shizu, pe care aceasta i-l trimite, in toamna anului 1938, la varsta de 19 ani, prin posta lui Osamu Dazai, Scolarita imbina temele familiare ale autorului, melancolia, alienarea si disperarea, cu frivolitate si umor. Prin lentila mereu schimbatoare a gandurilor naratoarei, suntem martorii scurgerii unei zile obisnuite in Japonia antebelica, la Tokyo, intr-o perioada de patriotism pentru populatia generala. Putinele momente triviale din viata scolaritei care ne sunt impartasite - calatoria cu trenul la scoala, la un coafor, pregatirea cinei pentru oaspeti - constituie o evocare vie a unei Japonii pierdute, o lume recognoscibila, dar inaccesibila.

 

Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.