La inceputul anilor 2020, intr-un context MeToo, un schimb de mesaje incepe intre Rebecca si Oscar.

 

Ea e actrita, are 50 de ani, dar e in continuare seducatoare. El are 43 de ani, e un autor relativ cunoscut si asculta rap, incercand sa scrie o noua carte. Si unul, si celalalt au crescut si au imbatranit in cultura artistului chinuit si sunt specialisti in abuzul de droguri, insa simt ca ar trebui sa-si schimbe obiceiurile. Primele mesaje dintre ei sunt agresive si totul pare sa-i desparta. Apare si o a treia voce, a lui Zoe, care nu are nici 30 de ani, e feminista si dependenta de retelele sociale. Toti trei sunt certareti, dar vulnerabili. In cele din urma intre ei se naste o prietenie care ii obliga sa depuna armele.

 

Un roman al furiei si al consolarii, al inversunarii si al acceptarii, in care prietenia se dovedeste mai puternica decat slabiciunile omenesti.

 

Despentes este vocea feminista cea mai ascultata in Franta de mai multe generatii. - Le Monde

 

In timp ce asteapta ca societatea sa evolueze, Virginie Despentes nu se schimba. Ea povesteste, in Draga nemernicule, cum interactiunile sociale - oricat ar fi de toxice, dezamagitoare si destabilizatoare - sunt, de asemenea, capabile sa dea nastere unei prietenii salvatoare. - Vogue

 

Deopotriva tulburatoare si efervescenta, Draga nemernicule este o vasta fresca post-MeToo, dar si o oda inchinata prieteniei, impregnata de o blandete uimitoare. - Madmoizelle

 

Virginie Despentes pune in lumina un prezent cu urme de masti si de Covid, dar in care societatea s-a schimbat pentru ca femeile vorbesc si ne pun pe ganduri. Ramane de vazut daca nemernicii se pot schimba si ei. - Toute La Culture

Traducere din limba franceza de Svetlana Carstean.

Continui cu intalnirile de la NA. Mi-am facut o multime de prieteni. Sunt surprinsa ca nu te-am vazut niciodata. Dar nu stam in acelasi cartier. La inceput, cand mi-au zis ca trebuie sa vin aproape zi de zi, m-am gandit ca asa ceva e exclus, fiindca, odata lockdown-ul terminat, nu aveam nevoie sa ascult zilnic niste bla-bla de corectitudine a gandirii. Dar, daca nu merg la intalnire, am indoieli. Asa ca ma duc. Si ma gandesc la lucruri noi. E uimitor. Am impresia ca ajung sa calatoresc in tari exotice, dar in capul meu. De exemplu, ma vad cu amicul meu Fabrice si remarc imediat ca si-a luat-o recent - nu eram un caine detector inainte, nu ma intrebam daca te-ai batut daca ai fumat daca te-ai drogat daca ai vomitat - fiecare cu viata lui nu ma priveste pe mine. Acum insa e ca un reflex. Stiu. Vad pe fata oamenilor. Inteleg chiar si din vocea de la telefon. E tulburator. Si mi se pare deplorabil din punct de vedere estetic. Ca un voal mohorat, ca un strat de murdarie - nu suntem aici in faza judecatii morale, e pur si simplu vorba de estetic. Urateste.
Am vazut doua cazuri din astea azi. Cel care vine la intalniri in fiecare luni. Si e confuz - nu minte, o spune foarte repede, am consumat sambata si direct fara niciun preambul, isi rasuceste cumva limba in gura inainte sa anunte asta, nu zice recadere, el nu spune sunt prabusit, spune e bine prieteni noi dar nu ma suna niciodata asa ca nevasta unui tip cu care consumam m-a sunat ca sa ma invite si voiam sa consum stiam asta mergand acolo dar a fost foarte bine. Si e mai fericit decat de obicei - e exact ca unul care spune m-am vazut cu fostul o spune unui grup de oameni in fata carora s-a plans mult de relatia cu fostul dar acum e fericit. Astepta acest moment. Zice era plin de lume in autobuz, el vorbeste de altceva, zice am fost stapan pe situatie, la final considera ca totul s-a petrecut bine n-a baut decat doua pahare - si apoi s-a intors acasa, vorbeste despre furtuna care statea sa vina dar pe la unu dimineata s-a trezit si era bolnav, el zice uite asta e pretul pe care trebuie sa-I platesc si se intelege ca are de gand sa-l plateasca si ca-si spune ca s-a schimbat si ca va tine lucrurile sub control. Fata lui mai e inca marcata de alcool dupa atatea luni de abstinenta - e foarte agitat, stie ca a luat-o de la capat, dar a venit la intalnire. Un altul zice am avut un acces de furie asa ca oamenii imi intorc spatele e dureros reproduc situatiile pe care le-am trait in copilarie numai asta cunosc si iti dai seama ca nu-l intereseaza sa stie ca a facut rau - ca oamenii intorc spatele fiindca el si-a pierdut mintile si i-a terorizat. Nu-l intereseaza decat atat, ca asta il poate face sa se simta rau. Nu-l intereseaza decat sa nu fie cumva o strategie in care el sa plateasca."