Ochii Monei
Ochii Monei
Roman cu un succes fulminant, in curs de traducere in 60 de tari, insotit de splendide reproduceri ale unor capodopere din trei muzee celebre pariziene, Ochii Monei este povestea emotionanta a relatiei solare dintre o fetita si bunicul ei si, in acelasi timp, o explorare a artei si a nevoii fundamentale de frumos.
Un singur an: atat ii ramane Monei pentru a descoperi frumusetea lumii. Acesta este verdictul medicilor, neputinciosi in fata bolii misterioase a fetitei care isi pierde vederea. In fiecare dintre cele 52 de saptamani, bunicul ei, un om erudit si intelept, o ajuta sa descopere esentialul: 52 de capodopere. Cei doi vor strabate galeriile marilor muzee ale Parisului - Luvru, Orsay, Beaubourg -, incredintandu-se lui Botticelli, Vermeer, Goya, Courbet, Brancusi, Kahlo sau Basquiat. Vor plonja impreuna in fiece opera comentata de bunic, pentru ca Monei sa i se inscrie in memorie frumusetea intrinseca si lectia de filozofie emanate de aceasta. Contempland capodopere, fetita va intelege de asemenea ce inseamna generozitatea, spiritualul, melancolia sau revolta si va aplica aceste mici invataturi in viata sa cotidiana. Un roman despre salvarea prin arta, unic in felul sau, pasionant, atasant.
Traducere din limba franceza de Daniel Nicolescu.
Fragment din cartea "Ochii Monei" de Thomas Schlesser:Traducere din limba franceza de Daniel Nicolescu.
"- Cu siguranta. Nu stiu daca ar fi folosit cuvantul asta, dar in orice caz gasea ceva la ea, ai dreptate. Ceva demn de afi obiectul unui portret. Trebuie sa intelegi asta, Mona: inca de la inceputul Renasterii, in secolul al XV-lea, existau din ce in ce mai multi indivizi care voiau sa li se faca portretul. Ii plateau - uneori foarte mult - pe artisti ca sa le infatiseze chipul, si acestia trebuiau destul de des sa insiste asupra calitatilor fizice, stergand defectele, sa faca persoana sa straluceasca, prezentand-o lumina favorabila, glorioasa: straie elegante, o activitate magulitoare. Iar aceste persoane erau indeobste oameni bogati, cu o pozitie de vaza in societate. Portretul le consolida imaginea, valoarea si puterea. Iata de ce exista atatea efigii de printi sau de regi in galeriile Luvrului.
- Da, dar exista si picturi cu oameni din popor. Imi amintesc de tabloul lui Titian: aparea acolo baiatul acela de la tara care canta impreuna cu altul imbracat dichisit!
- Foarte adevarat; dar nu era un portret. Aminteste-ti. Titian nu il izola pe baiat. In vocabularul artistic, asta se cheama "scena de gen", adica o scena populara, luata din viata de zi cu zi, care exista actiune. In portret nu apare cu adevarat o actiune; totul e incremenit ca in vesnicie.
- Numai ca mie mi se pare ca tiganca se misca, ba chiar... chiar isi intoarce capul. Ca Orfeu al tau...
Amintindu-si asta, fata i s-a schimonosit.
- Buna observatie, Mona: femeia tocmai se intoarce catre ceva sau cineva din afara cadrului: nu stim ce e, dar, intr-adevar, un anume element ii atrage atentia. Si o face sa zambeasca. Asadar e surprinsa in cursul unei actiuni...
- Ce actiune?
- Imposibil de spus, dar artistul e olandez; se numeste Frans Hals. Iar Olanda, in prima parte a secolului al XVII-lea, e o tara unde sunt pictate enorm de multe momente vesele si populare, in care se distreaza oamenii simpli: dansuri, mese, serbari in strada sau prin hanuri. Scene de gen, episoade anecdotice ale cotidianului, in care explodeaza o bucurie sincera si calduroasa.
- Ca la o petrecere aniversara cu Jade si Lili!"
- Foarte adevarat; dar nu era un portret. Aminteste-ti. Titian nu il izola pe baiat. In vocabularul artistic, asta se cheama "scena de gen", adica o scena populara, luata din viata de zi cu zi, care exista actiune. In portret nu apare cu adevarat o actiune; totul e incremenit ca in vesnicie.
- Numai ca mie mi se pare ca tiganca se misca, ba chiar... chiar isi intoarce capul. Ca Orfeu al tau...
Amintindu-si asta, fata i s-a schimonosit.
- Buna observatie, Mona: femeia tocmai se intoarce catre ceva sau cineva din afara cadrului: nu stim ce e, dar, intr-adevar, un anume element ii atrage atentia. Si o face sa zambeasca. Asadar e surprinsa in cursul unei actiuni...
- Ce actiune?
- Imposibil de spus, dar artistul e olandez; se numeste Frans Hals. Iar Olanda, in prima parte a secolului al XVII-lea, e o tara unde sunt pictate enorm de multe momente vesele si populare, in care se distreaza oamenii simpli: dansuri, mese, serbari in strada sau prin hanuri. Scene de gen, episoade anecdotice ale cotidianului, in care explodeaza o bucurie sincera si calduroasa.
- Ca la o petrecere aniversara cu Jade si Lili!"
PRP: 73.90 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
59.12Lei
59.12Lei
73.90 LeiPrimesti 59 puncte
In stoc
Estimare livrare marti, 11 noiembrie
Descrierea produsului
Roman cu un succes fulminant, in curs de traducere in 60 de tari, insotit de splendide reproduceri ale unor capodopere din trei muzee celebre pariziene, Ochii Monei este povestea emotionanta a relatiei solare dintre o fetita si bunicul ei si, in acelasi timp, o explorare a artei si a nevoii fundamentale de frumos.
Un singur an: atat ii ramane Monei pentru a descoperi frumusetea lumii. Acesta este verdictul medicilor, neputinciosi in fata bolii misterioase a fetitei care isi pierde vederea. In fiecare dintre cele 52 de saptamani, bunicul ei, un om erudit si intelept, o ajuta sa descopere esentialul: 52 de capodopere. Cei doi vor strabate galeriile marilor muzee ale Parisului - Luvru, Orsay, Beaubourg -, incredintandu-se lui Botticelli, Vermeer, Goya, Courbet, Brancusi, Kahlo sau Basquiat. Vor plonja impreuna in fiece opera comentata de bunic, pentru ca Monei sa i se inscrie in memorie frumusetea intrinseca si lectia de filozofie emanate de aceasta. Contempland capodopere, fetita va intelege de asemenea ce inseamna generozitatea, spiritualul, melancolia sau revolta si va aplica aceste mici invataturi in viata sa cotidiana. Un roman despre salvarea prin arta, unic in felul sau, pasionant, atasant.
Traducere din limba franceza de Daniel Nicolescu.
Fragment din cartea "Ochii Monei" de Thomas Schlesser:Traducere din limba franceza de Daniel Nicolescu.
"- Cu siguranta. Nu stiu daca ar fi folosit cuvantul asta, dar in orice caz gasea ceva la ea, ai dreptate. Ceva demn de afi obiectul unui portret. Trebuie sa intelegi asta, Mona: inca de la inceputul Renasterii, in secolul al XV-lea, existau din ce in ce mai multi indivizi care voiau sa li se faca portretul. Ii plateau - uneori foarte mult - pe artisti ca sa le infatiseze chipul, si acestia trebuiau destul de des sa insiste asupra calitatilor fizice, stergand defectele, sa faca persoana sa straluceasca, prezentand-o lumina favorabila, glorioasa: straie elegante, o activitate magulitoare. Iar aceste persoane erau indeobste oameni bogati, cu o pozitie de vaza in societate. Portretul le consolida imaginea, valoarea si puterea. Iata de ce exista atatea efigii de printi sau de regi in galeriile Luvrului.
- Da, dar exista si picturi cu oameni din popor. Imi amintesc de tabloul lui Titian: aparea acolo baiatul acela de la tara care canta impreuna cu altul imbracat dichisit!
- Foarte adevarat; dar nu era un portret. Aminteste-ti. Titian nu il izola pe baiat. In vocabularul artistic, asta se cheama "scena de gen", adica o scena populara, luata din viata de zi cu zi, care exista actiune. In portret nu apare cu adevarat o actiune; totul e incremenit ca in vesnicie.
- Numai ca mie mi se pare ca tiganca se misca, ba chiar... chiar isi intoarce capul. Ca Orfeu al tau...
Amintindu-si asta, fata i s-a schimonosit.
- Buna observatie, Mona: femeia tocmai se intoarce catre ceva sau cineva din afara cadrului: nu stim ce e, dar, intr-adevar, un anume element ii atrage atentia. Si o face sa zambeasca. Asadar e surprinsa in cursul unei actiuni...
- Ce actiune?
- Imposibil de spus, dar artistul e olandez; se numeste Frans Hals. Iar Olanda, in prima parte a secolului al XVII-lea, e o tara unde sunt pictate enorm de multe momente vesele si populare, in care se distreaza oamenii simpli: dansuri, mese, serbari in strada sau prin hanuri. Scene de gen, episoade anecdotice ale cotidianului, in care explodeaza o bucurie sincera si calduroasa.
- Ca la o petrecere aniversara cu Jade si Lili!"
- Foarte adevarat; dar nu era un portret. Aminteste-ti. Titian nu il izola pe baiat. In vocabularul artistic, asta se cheama "scena de gen", adica o scena populara, luata din viata de zi cu zi, care exista actiune. In portret nu apare cu adevarat o actiune; totul e incremenit ca in vesnicie.
- Numai ca mie mi se pare ca tiganca se misca, ba chiar... chiar isi intoarce capul. Ca Orfeu al tau...
Amintindu-si asta, fata i s-a schimonosit.
- Buna observatie, Mona: femeia tocmai se intoarce catre ceva sau cineva din afara cadrului: nu stim ce e, dar, intr-adevar, un anume element ii atrage atentia. Si o face sa zambeasca. Asadar e surprinsa in cursul unei actiuni...
- Ce actiune?
- Imposibil de spus, dar artistul e olandez; se numeste Frans Hals. Iar Olanda, in prima parte a secolului al XVII-lea, e o tara unde sunt pictate enorm de multe momente vesele si populare, in care se distreaza oamenii simpli: dansuri, mese, serbari in strada sau prin hanuri. Scene de gen, episoade anecdotice ale cotidianului, in care explodeaza o bucurie sincera si calduroasa.
- Ca la o petrecere aniversara cu Jade si Lili!"
Detaliile produsului
S-ar putea sa-ti placa si
De acelasi autor
Review-uri
Cititorul 11AA0A
31/10/2025 20:26
Romanul scris de Thomas Schlesser, Ochii Monei este fără discuție cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta.
Un roman în care scriitorul se "joacă " cu timpul pe mai multe planuri reușind să construiască o imagine complexă a celui mai important timp: timpul prezent.
Protagonista romanului este Mona, o fetiță de 10 ani care suferă de episoade de orbire și care riscă să-și piardă definitiv vederea într-un an de zile.
După ce părinții descoperă gravitatea situatiei își dau seama că Mona are nevoie de o vizită la pedopsiholog și apelează cu încredere la Dadé, bunicul fetiței, pentru a găsi un doctor potrivit.
Astfel intrat în acțiune Henry, bunicul erudit și excentric al Monei găsește cel mai bun medic pedopsihiatru: doctor Boticelli.
Așa încep escapadele săptămânale ale bunicului și ale nepoatei sale la marile muzee ale Parisului.
Defapt, scriitorul își plimbă cititorii la Luvru, Orsay și Beaubourg printr-un exercițiu de imaginație în 52 de micro lecții despre artă. Acesta este numărul lucrărilor de artă pe care Mona le privește, uneori apropiindu-se în mod fizic prea tare de imagine, declanșând astfel involuntar alarma.
Pe lângă aceste 52 de micro lecții despre artă și artiști, cititorul descoperă noi forme de comunicare, prin care scriitorul își ajută personajele să depășească mai multe momente dificile. O dată ce personajele se dezvoltă și cititorul trece la un nivel nou de înțelegere.
Timpul istoric se îmbină foarte frumos cu timpul personal al fiecărui artist din spatele lucrării de artă, pe care Mona învață repede să o decodifice dar și cu prezentuld anxios și nemilos în care fiecare personaj duce o luptă proprie, o povară, o teamă.
Romanul este în totalitatea lui, unul luminos în care suprafața este doar un prim strat, o schiță peste care scriitorul adaugă cu delicatețe și responsabilitate straturi noi care dau profunzime textului.
Recomand din toată inima acest roman scris parcă într-o tehnică apropiată execuției unei picturi: în straturi.
Arata mai mult
STEFANICA DANIELA
21/09/2025 13:08
Achizitie verificata
O carte captivantă, care trece în revistă câteva dintre cele mai cunoscute opere de artă ale tuturor timpurilor.
Fiecare capitol cuprinde atât o lecție despre artă, cât și o lecție de viață.
Arata mai mult
CristinaManescu
27/08/2025 10:02
Achizitie verificata
O carte emotionanta, educativa, cu suspans si plina de frumos. Povestea miscatoare a Monei se desfasoara pe doua planuri: Vizitele ei saptamanale, timp de un an, in cele 3 muzee pariziene ii dau sansa sa admire si sa inteleaga, cu ajutorul bunicului sau, 52 dintre cele mai frumoase creatii artistice ale lumii. Prin ochii fetitei, cititorul are ocazia sa se delecteze cu o adevarata, desi succinta istorie a artei. Cartea contine si reproducerile tablourilor si sculpturilor descrise. Pe de alta parte, crampeiele din viata de eleva si de familie a Monei, portretele parintilor si istoria de viata a bunicului schiteaza evolutia copilei, procesul prin care se maturizeaza si ajunge sa inteleaga originile bolii care o ameninta si sa se vindece. O carte memorabila.
Arata mai mult
Popescuroxana2003
10/06/2025 19:35
O carte bună, care te și cultivă, oferindu-ți o perspectivă avizată asupra unor importante opere de artă aflate în marile muzee ale Parisului. Traducerea făcută de Daniel Nicolescu este f bună, felicitări! Păcat însă ca cei ce scriu la calculator nu sunt atenți și mai fac greșeli( lipsesc unele cuvinte scurte, sau sunt inversate). Pentru editura Humanitas , dacă se respectă, n-ar trebui să se întâmple așa ceva. Am întâlnit aceste greșeli și în alte cărți publicate tot aici.
Arata mai mult
Bott Daniela2
27/05/2025 11:22
Interesant ,merita achizitionata in vederea dezvoltarii culturii de cititor a fiecaruia.O carte buna, despre arta si puterea frumosului
Arata mai mult
ADFC871B662BCFB3F1A33D7974FCF42B
09/05/2025 20:54
Achizitie verificata
Superba,o capodopera,demult nu am mai citit o asemenea carte
Arata mai mult
Cititorul 831E57
28/04/2025 11:50
Achizitie verificata
Un subiect captivant,interesant si bun pentru suflet! Mi-a placut mult.Mai am y0 pagini de citit.Multumesc!
Arata mai mult
Cana Luminita
21/03/2025 16:15
O incursiune în istoria artei prin 52 de "lecții" pline de informații, explicații și învățături, în fața a 52 de opere de artă aflate în trei muzee pariziene. O carte minunată care te învață să privești un tablou și să vezi detalii care scapă la o primă privire. Te învață și că arta vindecă și îți face viața mai frumoasă!
Arata mai mult
Cititorul 2224B7
07/03/2025 16:15
Achizitie verificata
Mie mi se pare extrem de interesanta si folositoare . Imi pare rau ca nu am avut-o cand am fost in muzeele pariziene. O carte sensibila, care te invata ce e dragostea,ce e sacrificiul si care te face sa iti doresti sa fii intr-un muzeu. Pare prea mare,dar se citeste usor. Un sfat : dupa fiecare muzeu,faceti o pauza la citit din carte. Lasati ceea ce ati citit sa se aseze.
Spor la citit!
Arata mai mult
