Fragment din cartea "Casatorie de placere" scrisa de Tahar Ben Jelloun:

"La Tanger, Amir traia departe de ceilalti trei copii. Baietii studiau la Cairo, iar fata, casatorita, locuia la Oudja si nu mai trimitea niciun fel de vesti. Nu-l vizitau decat la sarbatoarea de incheiere a Ramadanului si la Sarbatoarea Sacrificiului. Nu se impacasera niciodata cu prezenta lui Nabu in viata tatalui lor. Doar Karim o accepta complet si reusise sa treaca peste durerea pricinuita de moartea mamei.
Relatiile dificile cu copiii mai mari il mahneau de multe ori pe Amir. O melancolie lenta si fara leac i se cuibarise in suflet. Se ingrijea mai putin de el insusi, mergea cu mai putin entuziasm la munca, era tacut uneori si se izola. Prezenta lui Nabu si a lui Karim il ajuta sa reziste, ca si speranta de a le asigura un viitor acceptabil lui Hassan si lui Houcine. Asa ca veghea cu mare atentie la studiile si la tihna lor.
Nabu era la fel de tandra si de complice cu el. Ii simplifica viata de zi cu zi si incerca sa-l fereasca de orice suparare. Vara, cand fiul cel mare sosea pe nepusa masa si urla cat il tinea gura sa i se dea partea de mostenire din bunurile mamei sale, ea il potolea si reusea aproape de fiecare data sa-l faca sa plece inainte ca Amir sa ajunga acasa. Il sfatuia sa se impace cu el, sa se duca sa-l vada si sa-i ceara binecuvantarea, insa el refuza cu incapatanare si profera amenintari la adresa ei.
La vremea aceea, un astfel de comportament era inadmisibil. Un fiu nu putea sub nicio forma sa-si acuze tatal de ceva. Risca, pur si simplu, sa fie exclus din familie si chiar sa fie dezmostenit. Insa asta se petrecea rar. I se intamplase lui Hamza, un fiu rebel care colaborase cu politia franceza, denuntandu-si unchiul si prietenii stransi intr-o casa parasita pentru a organiza rezistenta contra prezentei franceze in Maroc. Cand tatal aflase ca tradatorul era nimeni altul decat propriul fiu, se dusese in mijlocul cartierului Diwane, il blestemase in public si ii retrasese binecuvantarea. Fiul fugise si nu mai aparuse niciodata in orasul vechi.
In ciuda catorva incercari grele, cu timpul Nabu se adaptase bine in societatea din Tanger care, cosmopolita fiind, avea avantajul de a se arata mai deschisa decat cea din Fes."