O tanara femeie, provenita din patura burgheza, se casatoreste cu un aristocrat, dar mariajul incheiat sub presiunea plecarii la razboi a sotului devine o adevarata inchisoare pentru Constance, cand barbatul se intoarce de la razboi paralizat. Chiar daca romanul este intitulat Amantul doamnei Chatterley, luminile rampei sunt concentrate pe personajul feminin, nu pe cel masculin, titlul sugerand doar definirea femeii prin amprenta si prisma celuilalt element din ecuatia iubirii.

Cu dragoste si meticulozitate, D. H. Lawrence isi contureaza eroina, ne arata trairile si zbuciumul ei interior, tineretea aflata in fata ingrozitoarei decizii de a renunta la iubirea fizica in favoare unei iubiri false, spiritualizate, pentru un sot imobilizat intr-un scaun cu rotile, manat doar de mici ambitii.

Romanul este o pledoarie pentru plenitudinea trairii iubirii, pentru intregul sentimentului amoros care nu poate exista in lipsa elementului sexual vital. Setea de iubire a lui Constance se revarsa asupra celui care are grija de vanatul de pe mosia sotului ei, Oliver Mellors. Poate ca dincolo de indrazneala de a scrie negru pe alb cuvinte considerate obscene, D. H. Lawrence a infruntat societatea timpului sau creand un cuplu „impotriva firii“, adica alaturand personaje de conditii sociale diferite, o burgheza si un barbat din patura muncitoreasca (in carte, personajul masculin are origini de miner).

Partea senzuala din Constance se revolta in fata discutiilor sterile purtate in cadrul intalnirilor din casa mohorata, discutii care sugereaza, la un moment dat, un ideal al vremurilor, acela de eliminare a sexului dintre barbat si femeie in favoarea unui sentiment aseptic, pe care contemporanii lui Lawrence il vedeau, pesemne, perfect. Revolta ei se concretizeaza in legatura adultera cu slujitorul sotului ei, legatura pe care o traieste cu intensitate si daruire.

Lawrence nu foloseste cuvinte tari in descrierea scenelor sexuale doar cu intentia de a atrage atentia. Dialogurile personajelor sunt atat de naturale, incat limbajul vulgar arata altceva, si aici intervine arta scriitorului. Cuvintele obscene nu fac decat sa demonstreze cat de puternica devine legatura dintre cele doua personaje, cat de lipsita de prejudecati trebuie sa fie, in fapt, iubirea. Caci Constance se simte cu adevarat iubita pentru ca Oliver Mellors nu se ascunde in spatele unor sentimente idealizate ci isi arata, fara ascunzis, dorinta sa de barbat fata de corpul ei de femeie.

Finalul cartii este neclar, insa schimbul de scrisori dintre Constance si Oliver indica o alta dimensiune a iubirii celor doi. Tocmai pentru ca relatia lor sa nu cada in desuet, Lawrence a apelat la acest dialog epistolar in care ne sugereaza cat de profunda este legatura amantilor. Vorbelor fierbinti din timpul actului sexual li se suprapun cele duioase din corespondenta, dorintele lor inca neimplinite.


Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".