In viata lui Hercule Poirot, nici macar o programare la dentist nu poate avea loc fara sa se intample o crima, si de data asta, cel ucis este insusi dentistul. Dar, in timp ce politia clasifica moartea acestuia drept sinucidere, Poirot stie mai bine care este adevarul, iar curand vor mai exista si alte victime. Sa fie aceste crime verigi ale lantului revolutionar menit sa rastoarne ordinea democratica din Marea Britanie in tulburele deceniu patru al secolului XX? Sa fie neatragatoarea si banala domnisoara Seale un geniu al crimei? Ca la un joc de carti, Poirot are sentimentul ca i se forteaza mana intr-o anume directie a investigatiei.
Traducere din limba engleza de Alina Rogojan.
Fragment din cartea "O supradoza de moarte" de Agatha Christie:
"- Acum, domnule Poirot, va rog sa veniti la mine in camera.
Refugiul bancherului era o incapere lunga, cu tavanul jos, aflata in partea din spate a casei, cu ferestre ce dadeau spre gradina. Era confortabila, cu fotolii si mici canapele adanci si exact atata dezordine agreabila cat sa-i dea viata.
(E de la sine inteles ca Hercule Poirot ar fi preferat mai multa simetrie!)
Dupa ce ii oferi oaspetelui sau o tigara si isi aprinse pipa, Blunt trecu la subiect fara ocolisuri.
- Sunt multe lucruri care nu ma satisfac. Ma refer, desigur, la aceasta femeie, Sainsbury Seale.
Din motive pe care doar ele le stiu - motive care, fara indoiala, sunt perfect justificate -, autoritatile au solicitat incetarea urmaririi. Nu stiu exact cine este Albert Chapman sau cu ce se ocupa, dar, orice ar fi, e ceva important, iar genul asta de situatie l-ar putea baga in bucluc. Nu cunosc toate detaliile, insa premierul a mentionat recent ca guvernul nu isi poate permite nici un fel de publicitate in legatura cu acest caz, care ar fi bine sa dispara din atentie cat mai curand posibil. Asta nu e o problema, ei stiu foarte bine cum sa procedeze. Deci politia are mainile legate. Blunt se apleca in fata in fotoliu: Dar eu vreau sa stiu adevarul, domnule Poirot. Si dumneavoastra sunteti omul care sa-l afle pentru mine. Nu sunteti stanjenit de oficialitati.
- Ce doriti sa fac, mai precis?
- Vreau sa o gasiti pe aceasta femeie, Sainsbury Seale.
- Vie sau moarta?
- Credeti ca este posibil sa fie moarta? intreba Alistair Blunt ridicand din sprancene.
Hercule Poirot tacu un minut, apoi rosti lent si apasat:
- Daca doriti parerea mea insa e doar o opinie, nu uitati –, atunci da, eu cred ca e moarta.
- De ce credeti asta?"