O expeditie de pe Pamant ajunge pe o planeta indepartata, intr-o lume rece si pustie pe care trebuie sa o pregateasca pentru viitorii colonisti spatiali. Aici, exploratorii intalnesc un copil straniu, crescut de reprezentantii unei rase extraterestre misterioase. Cu ajutorul lui, pamantenii spera sa stabileasca un contact cu o civilizatie extrem de avansata.

 

Povestea fratilor Strugatki, captivanta si dinamica, dar in acelasi timp profunda si melancolica, ridica intrebari esentiale, lasand cititorul sa gaseasca propriile raspunsuri. Cine este Pustiul? O descoperire stiintifica remarcabila sau un copil care poarta povara unei suferinte tacute? Este moral sa intervii in destinul unei fiinte pentru a urmari obiective care servesc intereselor intregii umanitati?

 

Aventura, impletita cu reflectii profunde despre umanitate, moralitate si limitele cunoasterii, transforma Pustiul fratilor Strugatki intr-una dintre cele mai emotionante povesti despre intalnirile de gradul trei. Un clasic al literaturii SF, care isi gaseste locul firesc in bibliotecile si sufletele pasionatilor de literatura speculativa, alaturi de capodopere precum Solaris de Stanislaw Lem. - Marian Coman, redactor-sef Armada 

- Formidabil! rosti clar si raspicat Pustiul, cu vocea lui Vanderhuze.

Indicatorul nostru se "Inverzi". Nervos, capitanul isi zbarli din nou perciunii si zambi indelung. Fata Pustiului se Inviora. imediat si Vanderhuze primi, drept rasplata, o serie de grimase infioratoare, succedate aproape instantaneu. Imediat, o transpiratie rece inunda fruntea lui Vanderhuze. Nu stiu cum s-ar fi terminat totul, daca. Pustiul nu s-ar fi dezlipit, in fine, de tocul usii. Se prelinse de-a lungul peretelui si se opri langa ecranul videofonului.

- Ce-i asta? intreba el.

- Un videofon, raspunse Komov.

- Da, spuse Pustiul. Totul se misca si de fapt nu se misca nimic. Imagini.

- Uite mancare, spuse Komov. Vrei sa mananci?

- Mancare separat? intreba enigmatic Pustiul si se apropie de masa. Asta-i mancare? Nu prea seamana. Mister.

- Cu ce nu seamana?

- Nu seamana a mancare.

- Gusta, totusi, il sfatui Komov, impingand spre el o farfurie cu prajituri.

Pustiul cazu brusc in genunchi, intinse mainile si deschise gura. Taceam stupefiati. Pustiul ramasese stana de piatra. Tinea ochii inchisi. Totul nu dura decat cateva secunde, apoi Pustiul cazu pe spate, se aseza si, cu o miscare brusca, arunca in fata lui, pe podea, frunzele mototolite. Fata incepu din nou sa-i tremure spasmodic. Se apuca sa mute frunzele cu miscari precise si repezi ale degetelor de la maini, ajutandu-se, uneori, si cu piciorul. Impreuna cu Komov ne-am ridicat din fotolii, intinzand gaturile si urmarind cu sufletul la gura ce se petrece. Frunzele se aranjara, parca, singure intr-un desen bizar, fara-ndoiala regulat, dar care nu ne trezea niciun fel de asocieri. Pustiul se opri o clipa ca impietrit si, brusc, aduna frunzele intr-o gramajoara. Fata ii incremeni din nou."