Ce-ar fi daca oamenii ar construi un turn de pe Pamant pana la Cer si ar patrunde dincolo de hotarele acestuia? Ce-ar fi daca legile matematicii, fundamentul realitatii noastre, s-ar dovedi a fi arbitrare si contradictorii? Sau daca o stiinta a numirii lucrurilor ar putea insufla viata materiei neinsufletite, schimband pentru totdeauna granitele dintre viu si neviu? Cum ne-ar transforma perceptia asupra timpului o limba extraterestra care ne-ar altera felul in care intelegem trecutul, prezentul si viitorul? Si ce-ar insemna pentru lume daca toate credintele crestinismului fundamentalist ar fi literal adevarate, iar pacatosii ar fi inghititi zilnic de gropi de foc pe strazile oraselor?
Acestea sunt genul de intrebari care definesc povestile lui Ted Chiang, o literatura care depaseste granitele imaginatiei si ne invita sa reconsideram ceea ce stim despre univers si despre noi insine. Povestea vietii tale iti ofera o incursiune in lumi unde realitatea este pusa sub semnul intrebarii, iar raspunsurile pot fi la fel de fascinante precum intrebarile. Esti pregatit sa pasesti dincolo de limitele obisnuitului?
Straluceste cu o eleganta brutala si minimalista. - The Guardian
Esential. Nu vei intelege literatura SF daca nu citesti Ted Chiang. -
Greg Bear
Povestea vietii tale este o colectie uluitoare de povestiri in care Ted Chiang transforma concepte stiintifice complexe in reflectii emotionante despre umanitate, timp si existenta. Fiecare poveste este o experienta intensa, scrisa cu o precizie si o profunzime remarcabile, unde stiinta si filosofia se intalnesc pe teritoriul fascinant al literaturii exceptionale. - Marian Coman
Traducere din limba engleza de Ileana Busac.
Fragment din cartea "Povestea vietii tale" de Ted Chiang:
"Rezultatele probelor corticale sunt incitante. Creierul afectat al animalelor a dezvoltat neuroni noi, cu un numar crescut de dendrite, in locul celor distrusi, dar neuronii sanatosi au ramas neschimbati de hormon. Concluzia cercetatorilor: hormonul K inlocuieste doar neuronii distrusi si nu pe cei sanatosi. In creierul afectat al animalelor de test, noile dendrite pareau inofensive. Investigatii amanuntite cu ajutorul tomografului nu au pus in evidenta modificari in metabolismul creierului, iar randamentul animalelor supuse testelor de inteligenta nu se modificase.
In cererea lor pentru teste clinice aplicate pe oameni, cercetatorii de la Sorensen au schitat protocoale prin care hormonul era mai intai testat pe subiecti sanatosi, iar apoi pe diferite categorii de pacienti: victime ale accidentelor cerebrale, bolnavi de Alzheimer sau persoane aflate intr-un stadiu vegetativ, asa cum fusese cazul meu. Nu am putut accesa rapoartele acelor teste, doar medicii care participasera la experiente aveau acest drept.
Studiile pe animale nu aruncau nicio lumina asupra cresterii inteligentei la oameni. Pare rezonabil sa presupun ca efectul asupra inteligentei este proportional cu numarul neuronilor inlocuiti de hormon. Care numar, la randul sau, depindea de gradul initial de vatamare. Acest lucru inseamna ca pacientii aflati in coma profunda ar avea parte de cele mai mari imbunatatiri ale inteligentei. Fireste, as avea nevoie sa vad si evolutia altor pacienti pentru a-mi confirma teoria. Acest lucru va trebui sa astepte.
Urmatoarea intrebare: exista cumva un platou, o limitare in acest proces, sau dozele suplimentare de hormon vor provoca viitoare cresteri ale inteligentei?"