Scrierile lui Evagrie Ponticul (secolul IV) stau la origi­nea misticii crestine. Intemeiate pe o experienta duhov­niceasca nemijlocita, ele au inspirat generatii de monahi si credinciosi. In centrul viziunii teologice evagriene se afla notiunea de apatheia, "nepatimire", "purificare" psiho-somatica, de unde incepe urcusul mintii catre cunoasterea divinitatii. Tot lui Evagrie i se datoreaza sis­tematizarea "gandurilor rele" (logismoi) intr-o lista care va deveni faimoasa: cele sapte pacate capitale. La origine insa, asa cum se poate vedea in Tratatul practic, cele sapte pacate erau opt. Evagrie acorda o atentie deosebita ace­diei, maladie specifica monahului retras in pustiu, care avea sa devina cea mai raspandita maladie a omului modern: depresia. Cele doua capodopere, traduse, intro­duse si comentate de un specialist in domeniu, fac parte din tezaurul culturii europene.