Cei aproape 10 ani petrecuti la Bilbao, in preajma Muzeului Guggenheim, in calitate de student si doctorand al Universitatii Tarii Bascilor, mi-au oferit suficiente argumente pentru ca, la momentul realizarii tezei de doctorat in domeniul sculpturii, sa plonjez fara ezitare in universul "Richard Serra”. Stiam ca aveam de-a face cu un exponent major al unei generatii de aur si nu doar cu un artist care, inchis in atelierul sau si-n propriile-i ganduri, se complace in "jocul cu plastica”. Insa nu aveam de unde sa banuiesc ca voi da peste unul dintre cei mai lucizi, consecventi, neconcesivi si reformatori artisti ai secolului XX.
 

Dialogul cu opera lui Richard Serra devine pentru oricine o cheie de resituare in timp si spatiu a conceptiei despre arta in general, despre arta moderna si contemporana in special, a raportului dintre arta europeana si arta americana in sens existential sau a celui dintre cultura occidentala si cultura orientala la nivel transversal.
 

Se spune ca ajungi sa iubesti doar ceea ce cunosti. Austeritatea otelului oxidat sub care ni se infatiseaza majoritatea operelor lui Richard Serra este un reper deloc captivant pentru imensa bogatie a universului cultural care se deschide in spatele acestui demers sculptural. Va invit, asadar, sa spargeti barierele primelor impresii vizuale si sa va adanciti in cunoasterea eforturilor acestui artist de a fi el insusi prin depasirea propriilor limite, prin dinamitarea preconceptiilor si comoditatii perceptive a publicului, prin epurarea scarii valorilor culturale, prin realizarea unor trainice punti de legatura intre trecut si prezent si, nu in ultimul rand, prin asezarea postmodernitatii pe fundatii consistente