Bucurestiul este plin de sculpturi, instalatii si compozitii de o rara calitate artistica, dar nici una dintre miile de lucrari de arta contemporana accidentala nu este semnata de vreun reprezentant de seama al artei plastice contemporane. Si nu sunt planuite, nu au trecut prin comisii, nu au fost jurizate sau bugetate. Sunt accidente artistice cu un unic autor comun - bucurestenii. In ele se reflecta starea unui oras carpit cu multe straturi de asfalt, un oras unde nici o bordura sau teava nu sunt la fel, unde se trag marcaje pietonale verticale peste cele orizontale, tuburi pentru instalatia electrica ies alandala din asfalt, si lucrarile nu se termina niciodata. O buna parte dintre fotografiile mele cu lucrarile de arta involuntara ale bucurestenilor reprezinta solutiile pentru parcare, care la randul lor sunt impartite in doua categorii: autoritatile (institutiile statului care monteaza diverse structuri pentru a-i impiedica pe locuitori sa parcheze: stalpi de cauciuc, de granit, de metal, stalpi grosi, subtiri sau medii, care de multe ori se dubleaza) si locuitorii (care monteaza diverse structuri pentru a rezerva diverse locuri de parcare: borduri, cauciucuri, sticle, crengi, lazi). O alta categorie de fotografii este reprezentata de tubulaturile pentru cabluri electrice care sunt fie securizate cu diverse materiale de uz general, fie sunt intr-un vesnic proces de inlocuire. Imaginatia bucurestenilor, pentru a-si rezolva diverse probleme tehnice sau urbanistice in relatia cu orasul sau pentru a marca gropi din asfalt, se manifesta pe fiecare metru patrat. Solutiilor ingenioase li se adauga solutiile ingineresti, oficiale, trecute prin comisii si studii de fezabilitate realizate de municipalitate.