O carte foarte frumoasa.

Un roman cu două planuri narative, intersectate în Câmpia Bărăganului anilor 1950. Prima voce narativă îi aparține preadolescentului Tavi, care, ca și alți copii de vârsta lui, cutreieră în vacanța de vară împrejurimile satului, făcând descoperiri neașteptate nu doar la vechiul conac boieresc, ci și “la baltă”, unde găsește o arătare chircită în fundul unei ascunzători, plină de noroi, cu o privire speriată și implorând ajutor. Creatura se dovedește a fi o fată de vârsta lui Tavi, mută, dar extrem de pricepută la matematică. În întâlniri secrete, Tavi îi aduce fetei de mâncare, primind la schimb lecțiile de matematică atât de necesare pentru admiterea sa la Școala Medie de băieți din Brăila. Într-o lume în care se vorbește doar despre titoiști trădători, dușmani ai regimului, hoți și criminali, Tavi suferă cumplit când, la sfârșitul lunii august, “sălbatica” adusă de el acasă, îngrijită și găzduită de familia sa, dispare fără urmă.

A doua voce narativă este a Lucreției Simion, fiica unui pianist și a unei pictorițe. Familia locuiește la Vânju, în apropiere de Severin, după ce, din cauza dificultăților financiare, au fost nevoiți să se mute la țară în toamna lui ‘47 în fosta casă a bunicului fetei. Mama rămâne fără locul de muncă după ce un supervizor politic i-a refuzat imensul tablou pe motiv că tovarășul Dej pictat nu seamănă deloc cu persoana reală. Părând “chiaburi”, cei trei sunt deportați cu trenul în Bărăgan alături de alte sute de persoane din sat și din împrejurimi. Emoțiile negative, șocul de a pierde iarăși totul provoacă moartea mamei, ea fiind înmormântată în noua localitate înființată de familiile strămutate, la Măzăreni. Rămasă fără mamă, în absența unei locuințe, Renți trebuie să muncească pentru a primi mâncare și bani (necesari construirii unui adăpost). Din nefericire, destinul o va separa și de tată și de noul său prieten, Tavi.

Am descoperit o poveste emoționantă despre o perioadă neagră a istoriei noastre. Evenimentele redate îi au ca protagoniști pe doi copii aflați în fața vieții crude, Tavi, un băiat empatic, și Renți, o fetiță aruncată de sistem în stepa Bărăganului, în vremea deportărilor. Doina Ruști scoate delicat la suprafață ororile unui sistem odios, defect și inutil.